Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Macabeilor/Capitolul 6
- Iar regele Antioh, umblând prin țările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuție, cu argint și cu aur,
- Și templul din ea bogat foarte, și că acolo sunt acoperăminte de aur și zale și arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini.
- Și a venit să ia cetatea și să o prade, și n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat.
- Și s-au sculat asupra lui cu război, și a fugit și s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon.
- Și a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în țara lui Iuda,
- Că a mers Lisias cu putere tare întâi, și a fost înfrânt de către ei, și ei s-au întărit cu arme și cu putere și cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,
- Și că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, și templul, ca și mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum și Betțura, cetatea sa.
- Și auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat și s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea.
- Și a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea și a gândit că va muri.
- Și a chemat pe toți prietenii săi și a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei și mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
- Și am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns și în ce tulburare mă aflu? Eu care eram bun și iubit întru stăpânirea mea;
- Iar acum îmi aduc aminte de răutățile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur și cele de argint, care erau în el și am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda.
- Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutățile acestea, și iată că pier de mare mâhnire în pământ străin.
- Și a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, și l-a pus peste toată stăpânirea sa,
- Și i-a dat lui stema și veșmântul său și inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, și să-l crească pentru domnie.
- Și a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci și nouă.
- Și a aflat Lisias că a murit regele și a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut și l-a numit cu numele Eupator.
- Iar oastea din cetate ținea încercuit pe Israel împrejurul templului și căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.
- Și a gândit Iuda să o piardă și a adunat tot poporul ca să o înconjoare.
- Și s-au adunat împreună, și i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, și au făcut asupra lor întărituri de împresurare de mașini de război.
- Și ieșind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceștia o seamă din cei necredincioși din Israel și au mers la rege și i-au zis:
- Până când nu vei face judecată și nu vei răzbuna pe frații noștri?
- Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău și a umbla întru poruncile lui și a asculta de poruncile lui.
- Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie dușmani. Și oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora și moștenirile noastre le jefuia.
- Și nu numai peste noi a întins mâna, ci și peste toate hotarele lor.
- Și iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul și Betțurul le-au întărit.
- Și de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face și nu-i vei mai putea birui.
- Și auzind regele s-a mâniat și a adunat pe toți prietenii săi, căpeteniile puterii sale, și pe cei care erau peste călărime.
- Și de la alți regi și de la ostroavele mărilor au venit la el oștiri plătite.
- Și a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeștri, douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de elefanți învățați la război.
- Și au venit prin Edom, au tăbărât la Betțur, au făcut război în multe zile și au făcut mașini de război; dar cei împresurați au ieșit și le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăție.
- Și s-a sculat Iuda din cetate Și a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui.
- Și sculându-se regele de dimineață, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărțit oștirile la război și au trâmbițat cu trâmbițele.
- Și elefanților le-au dat sânge de strugure și de mure, ca să-i întărâte la război.
- Și au împărțit animalele în rânduri și au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbați înzăuați cu lanțuri și coifuri de aramă peste capetele lor și cinci sute de călăreți aleși erau rânduiți la fiecare fiară.
- Aceștia întovărășeau fiara din capul locului, și oriunde era fiara erau și ei, și oriunde mergea, mergeau cu ea și nu se despărțeau de ea.
- Și turnuri tari de lemn erau pe elefanți și-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi și la fiecare turn erau treizeci și doi de bărbați, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului.
- Și călărimea au așezat-o de o parte și de alta a taberei, ca să tulbure pe dușman și să ocrotească laturile.
- Și când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munții de ele și străluceau ca niște făclii aprinse.
- Și s-a întins o parte din tabăra regelui peste munții cei înalți, iar alta peste locurile cele de jos, și mergeau cu pază și cu rânduială.
- Și se cutremurau toți cei care auzeau glasul mulțimii lor și pășirea mulțimii și lovirea armelor, că era tabăra mare și puternică.
- Și s-a apropiat Iuda și tabăra lui la război și au căzut din tabăra regelui șase sute de bărbați.
- Și a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, și era mai înalt decât toți elefanții, și i s-a părut că pe acela este regele.
- Și s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său și să-și câștige nume veșnic.
- Și alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta și de-a stânga, și se dădeau în lături din fața lui, încoace și încolo.
- Și a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece și l-a omorât, și elefantul a căzut pe pământ deasupra lui și Eleazar a murit.
- Și văzând Iudeii puterea regelui și năvălirea oștilor, au dat înapoi din fața lor.
- Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, și a tăbărât regele în Iuda și la muntele Sionului.
- Și regele a făcut pace cu cei din Betțur și au ieșit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela.
- Și a luat regele Betțurul și a pus acolo pază, ca să-l păzească.
- Și a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, mașini și aruncătoare de foc și aruncătoare de pietre și scorpioane, ca să arunce săgeți, și praștii.
- Și au făcut și cei împresurați mașini împotriva mașinilor lor și a ținut războiul zile multe.
- Și bucate nu erau în vase, pentru că era anul al șaptelea, și cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămășița pusă la păstrare.
- Și au rămas în locul sfânt bărbați puțini, că i-a biruit pe ei foamea, și s-a risipit fiecare la locul său.
- Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viață să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege,
- S-a întors din Persia și din Media, el și oștirile regelui cele ce au fost cu el, și că încearcă să ia stăpânirea,
- Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate și să zică regelui și căpeteniilor oastei și către bărbați: "Ne împuținăm în toate zilele, hrană avem puțină, iar locul unde suntem tăbărâți este tare și sunt asupra noastră grijile regatului.
- Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora și să facem pace cu ei și cu tot neamul lor.
- Și să le îngăduim să umble după legile lor ca și mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat și au făcut toate acestea".
- Și a plăcut cuvântul înaintea regelui și a căpeteniilor și a trimis la ei să facă pace, și ei au primit.
- Și li s-au jurat lor regele și căpeteniile pentru acestea și au ieșit din cetate.
- Și a intrat regele în muntele Sionului și a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut și a poruncit, și a surpat zidul împrejur.
- Și s-a sculat degrabă și s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui și a luat cetatea cu sila.
| ▲ Începutul paginii. |