Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Macabeilor/Capitolul 7
- În anul o sută cincizeci și unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, și a venit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare și a domnit acolo.
- Și după ce a venit în casa domniei părinților săi, a prins oștirea, pe Antioh și pe Lisias, ca să-i ducă la el.
- Și când i s-a dat de știre, el a zis: "Nu-mi arătați fețele lor".
- Și i-au omorât pe ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
- Și au venit la el toți bărbații cei fără de lege, și necredincioșii din Israel și Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
- Și au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda și frații lui pe toți prietenii tăi, și pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
- Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă și țării regelui, și să-i pedepsească pe ei și pe toți cei care le ajută lor".
- Și a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei și credincios regelui.
- Și l-a trimis pe el și pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, și i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
- Și au purces și au venit cu putere multă în țara lui Iuda și au trimis cu vicleșug soli lui Iuda și fraților lui cu cuvinte de pace.
- Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
- Și s-a adunat la Alchimos și la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
- Și Asideii erau întâi între fiii lui Israel și cereau de la ei pace.
- Că ziceau: "Un preot din seminția lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate".
- Și el a grăit către ei cuvinte de pace și li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă și prietenilor voștri".
- Și ei au crezut lui, însă aceia au prins șaizeci de bărbați și i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
- "Trupurile cuvioșilor Tăi și sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape".
- Și a căzut frica și cutremurul peste tot poporul și ziceau: "Că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul făcut".
- Și a plecat Bacchide de la Ierusalim și a tăbărât la Betzet și a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum și o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
- Și a încredințat țara lui Alchimos și a lăsat cu el oștire multă să-i ajute și s-a dus Bacchide la rege.
- Și s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
- Și s-au adunat la el toți cei care tulburau poporul său și au biruit țara lui Iuda și au pricinuit necaz mare lui Israel.
- Și a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos și cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
- Și a ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur și a pus pedepse asupra bărbaților care au mers de bună voie cu Alchimos și i-a oprit a merge în țară.
- Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda și cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă și, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
- Și a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură și vrăjmășie asupra lui Israel, și i-a poruncit să piardă poporul.
- Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând:
- "Să nu fie vrajbă între noi și voi; eu voi veni cu oameni puțini să văd fețele voastre cu pace".
- Și a venit la Iuda și s-au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpească pe Iuda.
- Și a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleșug, s-a temut de el și n-a voit să mai vadă fața lui.
- Și a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui și a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
- Și au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbați, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David.
- Și după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului și au ieșit unii dintre preoții din locul sfânt și dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
- Iar el i-a batjocorit și i-a ocărit, grăind cu trufie.
- Și s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Și a ieșit cu mânie mare.
- Și au intrat preoții și stând în fața altarului și a templului Domnului, au plâns zicând:
- "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaș de rugăciune și de cerere pentru poporul Tău.
- Adu pedeapsă asupra omului acestuia și asupra taberei lui și să cadă în sabie; adu-Ți aminte de hulele lor și nu-i suferi pe ei".
- Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărât la Bethoron și l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
- Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbați și s-a rugat Iuda, zicând;
- "Când au hulit solii cei trimiși de regele Asirienilor, a ieșit îngerul Tău, Doamne, și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii.
- Așa zdrobește oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască și ceilalți că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
- Și s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar și a fost înfrântă tabăra lui Nicanor și întâi el a căzut în război.
- Și dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
- Și i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer și au trâmbițat după ei neîncetat cu trâmbițele.
- Și au ieșit din toate satele Iudeii de primprejur și i-au înconjurat. Și s-au încăierat unii cu alții și au căzut toți vrăjmașii și n-a rămas dintre ei nici unul.
- Și au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor și dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus și le-au spânzurat la Ierusalim.
- Și s-a bucurat poporul și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
- Și au rânduit ca în tot anul să se țină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
- Și a avut pace Iuda puține zile.
| ▲ Începutul paginii. |