Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Regilor/Capitolul 4
- În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
- Apoi Filistenii s-au așezat în rânduială de război în fața Israeliților și, dându-se bătălia, au fost bătuți Israeliții de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
- După aceea au venit oamenii în, tabără și au spus bătrânilor lui Israel: "Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Șilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâinile vrăjmașilor noștri!"
- Și a trimis poporul la Șilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce șade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau și cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
- Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt așa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
- Și auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: "Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?" Și au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
- Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: "Dumnezeul lor a venit la ei în tabără". Apoi au zis: "Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
- Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
- Întăriți-vă și fiți curajoși, Filistenilor, ca să nu cădeți în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiți curajoși și vă luptați cu ei!"
- Și s-au luptat Filistenii cu Israeliții și au fost înfrânți aceștia, și a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliți treizeci de mii de pedestrași.
- Și a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni și Finees, au murit.
- Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei și a venit la Șilo în aceeași zi, având hainele de pe el rupte și pulbere pe cap.
- Iar când a venit acela, Eli ședea pe scaun lângă drum la poartă și privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Și după ce a sosit omul acela și a spus în cetate, atunci s-a tânguit strașnic toată cetatea.
- Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: "Pentru ce este acest bocet?" Dar a sosit îndată omul acela și i-a spus toate lui Eli.
- Eli însă era atunci de nouăzeci și opt de ani; ochii i se întunecaseră și nu mai putea să vadă.
- Și a zis omul acela către Eli: "Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă". Iar Eli a zis: "Ce s-a întâmplat, fiul meu?" Vestitorul însă a răspuns și a zis: "Israeliții au fugit din fața Filistenilor și s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni și Finees, au murit și chivotul lui Dumnezeu a fost luat".
- Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, și-a rupt spinarea și a murit, căci era bătrân și greoi.
- El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
- Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată și aproape de naștere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului și despre moartea socrului său și a bărbatului său, a căzut în genunchi și a născut, căci o apucaseră durerile ei.
- Și pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: "Nu te teme, că ai născut băiat". Ea însă nu a răspuns și nu a dat semn de luare aminte.
- Și au pus copilului numele: Icabod, zicând: "S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului și a morții socrului și a bărbatului ei.
- Și a zis ea: "S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!
▲ Începutul paginii. |