Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Regilor/Capitolul 5

 

1. Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului și l-au dus din Eben-Ezer la Așdod.
2. Apoi au ridicat Filistenii chivotul Domnului și l-au vârât în capiștea lui Dagon și l-au pus lângă Dagon.
3. Iar a doua zi s-au sculat Așdodenii dis-de-dimineață și iată Dagon zăcea cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat ei pe Dagon și l-au pus iar la locul lui.
4. Și s-au sculat ei dis-de-dimineață în ziua următoare, și iată Dagon zăcea cu fata la pământ înaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon și amândouă picioarele și mâinile lui zăceau tăiate pe prag, fiecare deosebi, și rămăsese numai trunchiul lui.
5. De aceea preoții lui Dagon și toți câți vin în capiștea lui Dagon din Așdod nu calcă pe pragul lui Dagon până în ziua de astăzi, ci pășesc peste el.
6. Și a apăsat mâna Domnului asupra Așdodenilor și i-a lovit și i-a pedepsit cu bube usturătoare pe cei din Așdod și din împrejurimile lui, iar înăuntrul țării s-au înmulțit șoarecii și s-a lățit în cetate deznădejde mare.
7. Văzând aceasta, Așdodenii au zis: "Să nu mai rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, că e grea mâna Lui și pentru noi și pentru Dagon, dumnezeul nostru!"
8. Apoi au trimis și au adunat la ei pe toți mai-marii Filistenilor și le-au zis: "Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?" Iar Gateenii au zis: "Să treacă dar chivotul Dumnezeului lui Israel la noi în Gat". Și au trimis la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.
9. Iar după ce l-au trimis, a fost mâna Domnului asupra cetății aceleia cu strășnicie mare și a bătut Domnul pe locuitorii cetății de la mic până la mare și s-au ivit pe ei buboaie.
10. De aceea au trimis chivotul Domnului la Ecron. Iar când a sosit chivotul Domnului în Ecron au strigat Ecronenii și au zis: "Chivotul Dumnezeului lui Israel a venit la noi ca să omoare și pe poporul nostru".
11. Atunci au trimis și au adunat toate căpeteniile Filistenilor și au zis: "Trimiteți de aici chivotul Dumnezeului lui Israel; lăsați-l să se întoarcă la locul său, ca să nu ne ucidă pe noi și pe poporul nostru". Căci groază de moarte era în tot orașul și mâna Domnului apăsa foarte tare asupra lor, de cum venise acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
12. Și aceia care nu muriseră fuseseră loviți cu buboaie, așa încât plânsetele cetății se înălțau până la cer.

▲ Începutul paginii.