Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 20
- Atunci au ieșit fiii lui Israel și s-a adunat toată obștea, ca un singur om, de la Dan până la Beerșeba, cu țara Galaadului, înaintea Domnului la Mițpa.
- Căpeteniile întregului popor și toate semințiile lui Israel s-au înfățișat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu, ca la patru sute de mii pedeștri, purtători de sabie.
- Și au auzit fiii lui Veniamin că fiii lui Israel au venit la Mițpa. Atunci au zis fiii lui Israel: "Spuneți cum s-a făcut nelegiuirea aceasta?"
- Iar levitul, bărbatul femeii celei ucise, a răspuns și a zis: "Eu cu concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui Veniamin.
- Și s-au ridicat asupra mea locuitorii din Ghibeea și au înconjurat pentru mine casa, noaptea; aveau de gând să mă ucidă și au chinuit pe concubina mea, bătându-și joc de ea, așa încât ea a murit.
- Atunci eu am luat concubina mea, am tăiat-o și am trimis-o în toate ținuturile stăpânirii lui Israel, pentru că ei au făcut un lucru nelegiuit și de rușine în Israel.
- Iată acum voi, fiii lui Israel, cercetați cu toții acest lucru și hotărâți aici".
- Și s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, și a zis: "Nu ne vom duce nici unul la corturile noastre și nimeni nu se va întoarce la casa sa,
- Ci iată ce vom face acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei după sorți;
- Și vom lua câte zece oameni la sută din toate semințiile lui Israel, câte o sută la mie și câte o mie la zece mii, ca să aducă merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin, ca să o pedepsească pentru lucrul rușinos pe care l-a făcut ea în Israel".
- Și s-au adunat toți Israeliții asupra cetății într-un cuget, ca un singur om.
- Și au trimis semințiile lui Israel în toată seminția lui Veniamin să se spună: "Ce lucru rușinos s-a făcut la voi?
- Dați pe acei oameni ticăloși care sunt în Ghibeea, că avem să-i omorâm și să stârpim răul din Israel!" Dar fiii lui Veniamin n-au voit să asculte glasul fraților lor, adică al fiilor lui Israel.
- Și s-au adunat fiii lui Veniamin de prin cetăți la Ghibeea, ca să meargă cu război asupra fiilor lui Israel.
- Și s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră de prin cetăți, douăzeci și șase de mii de oameni purtători de sabie; afară de aceștia se mai numărau din locuitorii Ghibeii șapte sute de oameni aleși.
- Din tot poporul acesta erau șapte sute de oameni aleși, care erau stângaci, și toți aceștia nimereau drept la țintă când aruncau pietre cu praștia în firul de păr.
- Israeliții însă, afară de fiii lui Veniamin, numărau patru sute de mii de oameni purtători de sabie și toți aceștia erau destoinici la luptă.
- Și s-au sculat și s-au dus la casa Domnului și au întrebat pe Dumnezeu și au zis fiii lui Israel: "Cine din noi va pleca întâi la război cu fiii lui Veniamin?" Și Domnul a zis: "Iuda va pleca întâi!"
- Apoi s-au sculat fiii lui Israel dimineața și au tăbărât lângă Ghibeea.
- Și au pornit fiii lui Israel la război împotriva lui Veniamin și s-au pus fiii lui Israel în rânduială de război aproape de Ghibeea.
- Iar fiii lui Veniamin au ieșit din Ghibeea și au pus în ziua aceea douăzeci și două de mii de Israeliți la pământ.
- Dar poporul israelit se îmbărbătă și se puse din nou în rânduială de război în același loc unde stătuse în ziua întâi.
- Și s-au dus fiii lui Israel și au plâns înaintea Domnului până seara și au întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu?" Și Domnul a zis: "Mergeți asupra lui!"
- Și au înaintat fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a doua oară.
- Și a ieșit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi și au mai pus la pământ din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni purtători de sabie.
- Atunci toți fiii lui Israel și tot poporul au plecat și au venit la casa Domnului și au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi de tot și jertfe de împăcare înaintea Domnului.
- Și au întrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul legii Domnului se afla acolo,
- Și Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Să mai ies eu oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu, sau nu?" Iar Domnul a zis: "Duceți-vă, că mâine Eu am să-l dau în mâinile tale!"
- Și au pus fiii lui Israel oameni de pază împrejurul Ghibeii.
- Apoi s-au dus fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a treia zi și s-au pus în rânduială de război înaintea Ghibeii, ca și mai înainte.
- Iar fiii lui Veniamin au ieșit asupra poporului și s-au depărtat de cetate, începând, ca și mai înainte, a ucide din popor pe căile ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste câmp; și au ucis până la treizeci de inși dintre Israeliți.
- Atunci au zis fiii lui Veniamin: "Aceștia au să cadă înaintea noastră, ca și înainte". Iar fiii lui Israel au zis: "Să fugim de ei și să-i depărtăm de cetate pe cale". Și au făcut așa.
- Atunci toți Israeliții s-au sculat de la locurile lor și au tăbărât la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
- Și au sosit înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin nu știau că-i amenință primejdia.
- Și a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliților și Israeliții au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci și cinci de mii o sută de oameni purtători de sabie.
- Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânți; căci Israeliții nu se retrăgeau din fața fiilor lui Veniamin, decât pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
- Cei puși la pândă s-au aruncat repede asupra Ghibeii și au intrat în ea și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei.
- Israeliții însă se înțeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
- Deci când Israeliții s-au tras înapoi de la locul de luptă, Veniamin a început să lovească și a rănit până la vreo treizeci de Israeliți, și ziceau: "Iarăși au să cadă înaintea noastră, ca și în luptele dinainte!"
- Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Și uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălța fum spre cer.
- În clipa aceasta Israeliții se întoarseră, iar Veniamin s-a speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
- Și au fugit ei de Israeliți pe calea ce ducea spre pustie; dar măcelul îi urmărea și cei ce ieșeau din cetate erau uciși pe loc.
- Și au împresurat Israeliții pe Veniamin și l-au urmărit până la Menoha și i-au măcelărit până în partea răsăriteană a Ghibeii.
- Atunci au căzut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inși, toți bărbați voinici.
- Iar câți au rămas s-au abătut și au fugit în pustiu spre stânca lui Rimon și au mai ucis Israeliții pe drum cinci mii de oameni; alergând după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii de oameni.
- Iar toți fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii, purtători de sabie, și toți aceștia erau oameni voinici.
- Și au fugit cei ce scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon, ca la șase sute de oameni și au rămas acolo în muntele cel stâncos al lui Rimon patru luni.
- Iar Israeliții s-au întors la fiii lui Veniamin și i-au lovit cu sabia în cetate: și oameni și vite și tot ce au întâlnit în toate cetățile și toate cetățile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc.
| ▲ Începutul paginii. |