Biblia/Vechiul Testament/Cartea a treia a Macabeilor/Capitolul 2
- Iar Simon arhiereul, îngenunchind înaintea templului și cu cuviință întinzându-și mâinile, s-a rugat așa:
- "Doamne! Doamne, Împăratul cerurilor și Stăpânul a toată făptura, Cel sfânt între sfinți, singur stăpânitor, atotțiitor, caută spre noi, cel care suntem asupriți de păgânul cel nelegiuit care este înfierbântat de îndrăzneală și de putere,
- Că Tu ești Cel Care ai făcut toate și toate le stăpânești; Doamne, drept ești, Cel care judeci pe cei care cu semeție și cu trufie se poartă.
- Tu pe cei care mai înainte au făcut strâmbătate, între care și uriași erau, care intru vitejie și întru îndrăzneală nădăjduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apă nemăsurată.
- Tu pe Sodomenii cei semeți și cuprinși cu vădită și cu nespusă răutate, cu foc și cu pucioasă i-ai ars, pildă dându-i urmașilor.
- Tu, pe îndrăznețul Faraon, care pe Israel, poporul Tău cel sfânt, l-a robit, cu multe și osebite munci ispitindu-l, ai arătat puterea Ta.
- Și după aceasta, ai arătat puterea Ta cea mare, când l-ai înecat în fundul mării, în timp ce gonea el după poporul Tău cu care și cu mulțime de gloate; iar pe cei care au crezut întru Tine, Cel care stăpânești peste toată făptura, întregi i-ai trecut, care, cunoscând lucrul mâinilor Tale, Te-au lăudat pe Tine Cel Atotțiitor.
- Tu, Împărate, Cel care ai zidit acest pământ nemărginit și nemăsurat, ales-ai cetatea aceasta și ai sfințit locul acesta spre numele Tău, Tu, Cel care nu ai trebuință de nimic și l-ai preamărit cu strălucita arătare, înălțându-l spre slava marelui și preacinstitului Tău nume.
- Și, iubind casa lui Israel, ai făgăduit că oricând, abătându-ne noi de la Tine, ne va cuprinde strâmtorarea și venind în locul acesta să ne rugăm, vei asculta rugăciunea noastră.
- Și cu adevărat credincios și adevărat ești, că de multe ori, când erau în nevoie părinții noștri, întru smerenia loz le-ai ajutat și i-ai izbăvit de mari nevoi.
- Iată dar acum, împărate sfinte, pentru păcatele noastre cele multe si mari, ne asuprim și suntem supuși vrăjmașilor noștri și părăsiți întru neputințe.
- Și într-această cădere a noastră, îndrăznețul și nelegiuitul acesta se nevoiește ca să ocărască locul cel sfânt, pe care l-ai ales pe pământul acesta numelui Tău celui slăvit.
- Că locașul Tău este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit, întru slava Ta, să sfințești locul acesta pentru poporul Tău Israel.
- Nu aduce peste noi răzbunarea Ta prin necurații aceștia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei nelegiuiți, ca să nu se laude cei fără de lege întru mânia lor, nici să se veselească întru trufia limbii lor, zicând: "Noi am călcat casa sfințeniei, cum se calcă locașul urâciunilor".
- Șterge păcatele noastre și risipește greșelile noastre și arată mila Ta în ceasul acesta, degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale și pune laudă în gura celor care au căzut și s-au zdrobit cu sufletele, fă-ne nouă pace".
- Iar atotvăzătorul Dumnezeu, Cel decât toate mai sfânt, întru sfânt locașul Său auzind rugăciunea cea după lege făcută, pe semețul și îndrăznețul acela trufaș, foarte l-a lovit,
- Încoace și încolo clătinându-l pe el, cum se clatină trestia de vânt, încât zăcea pe pământ neputând face nimic și era cu mădularele slăbănoage și nici a grăi nu putea, cu dreaptă judecată fiind certat.
- Deci prietenii și păzitorii trupului lui văzând acea iute bătaie care l-a apucat, temându-se ca să nu fie lipsit de viață, degrabă l-au scos afară, spăimântați de nespusă frică.
- Iar după câtăva vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocăit după acea bătaie, ci cuvinte amare și îngrozitoare grăind, s-a dus.
- Și sosind în Egipt și adăugând răutățile cu ajutorul tovarășilor celor lepădați de toată dreptatea, pe care mai înainte i-am arătat,
- Nu s-a îndestulat numai cu acele nenumărate nelegiuiri, ci și la atâta îndrăznire a venit, încât în toate locurile grăia blesteme asupra poporului și mulți din prieteni, văzând gândul regelui, căutau să-i facă voia.
- Că își pusese în gând regele ca asupra poporului iudeu să dea hulă, și ridicând la turnul cel de lîngă curte stâlp, a săpat pe el scrisoare,
- Ca niciunul din cei care nu aduc jertfă să nu intre în templele lor și toți Iudeii să fie scriși de-a valma cu poporul de rând și să fie trecuți la un loc cu băștinașii; iar cei care ar răspunde împotrivă, cu sila luându-i, să-i omoare.
- Pe cei înscriși să-i însemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, încrustându-le pe trup frunză de iederă și trecându-i astfel în rândul celor care au dreptul să fie cruțați.
- Însă ca să nu se vadă cum că tuturor este vrăjmaș, a scris dedesubt: "Că de vor voi unii dintre ei să petreacă între cei care sunt aleși spre slujbele jertfelor, aceștia să aibă aceleași drepturi ca și Alexandrinii".
- Deci unii din cetate, urând rânduielile bunei credințe ale cetății, lesne s-au dat pe sine, ca și cum mare cinste ar dobândi petrecerea ce vor avea cu regele.
- Iar cei mai mulți, cu vitejesc suflet întărindu-se, nu s-au despărțit de buna credință, ci, cu bani răscumpărându-și viața, fără de frică se nevoiau a scăpa de la înscriere, bună nădejde având că le va veni apărare.
- Și de cei care se depărtau de la ei se scârbeau și ca pe niște vrăjmași neamului lor ii judeca și îi lipsea de petrecerea cea de obște și de ajutor.
| ▲ Începutul paginii. |