Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Baruh/Capitolul 4
- Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu și legea care dăinuiește în veac; toți cei ce o țin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
- Întoarce-te, Iacove, și te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
- Nu da altuia mărirea ta și cele de folos ție, celui de alt neam.
- Fericiți suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat.
- Îndrăznește, poporul meu, pomenirea lui Israel.
- Vândutu-v-ați neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că ați mâniat pe Dumnezeu, v-ați dat vrăjmașilor.
- Pentru că ați întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, și nu lui Dumnezeu.
- Și ați uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veșnic, și ați întristat Ierusalimul care v-a hrănit.
- Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu și a zis: Auziți, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
- Că am văzut robirea fiilor mei și a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veșnic.
- Că i-am hrănit cu bucurie și i-am slobozit cu plângere și cu jale.
- Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă și părăsită de mulți; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuți de la legea lui Dumnezeu.
- Și judecățile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învățăturii în dreptatea Lui n-au mers.
- Veniți, vecinele Sionului, și vă aduceți aminte de robirea fiilor și a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veșnic.
- Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă.
- Că nu s-au rușinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc și au luat pe cei iubiți ai văduvei, și pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.
- Și eu cu ce v-aș putea ajuta?
- Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmașilor voștri.
- Duceți-vă, fiilor, duceți-vă, că eu am rămas pustie.
- Dezbrăcatu-m-am de veșmântul păcii și m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, și voi striga către Cel Veșnic în zilele mele:
- Îndrăzniți, fiilor, strigați către Dumnezeu și El vă va scoate din silnica robie și din mâna vrăjmașilor.
- Că eu de la Cel Veșnic am nădăjduit izbăvirea voastră și mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El.
- Că v-am trimis cu plângere și cu jale, și vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie și veselie în veac.
- Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, așa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare și cu strălucirea Celui Veșnic.
- Fiilor! Îndelung răbdați mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmașul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui și pe grumajii lui vei pune piciorul tău.
- Copiii mei cei răsfățați au mers pe căi aspre, au fost ridicați ca o turmă prădată de vrăjmaș.
- Îndrăzniți, fiilor, și strigați către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Își va aduce aminte de voi.
- Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți de la Dumnezeu, întoarceți-vă și căutați-L de zece ori mai puternic.
- Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veșnică veselie odată cu mântuirea voastră.
- Îndrăznește, Ierusalime, te va mângâia Cel care ți-a dat un nume!
- Vai de cei ce ți-au făcut mult rău și s-au bucurat de căderea ta!
- Vai cetăților ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi!
- Că precum ea s-a bucurat de căderea ta și a fost fericită de ruina ta, așa se va mâhni pentru pustiirea sa.
- Și voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult și semeția ei va fi spre plângere.
- Că un foc va veni peste ea de la Cel Veșnic, pentru zile îndelungate, și va fi locuită de demoni multă vreme.
- Privește către răsărit, Ierusalime, și vezi bucuria care-ți vine de la Dumnezeu.
- Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunați prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.
| ▲ Începutul paginii. |