Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iosua Navi/Capitolul 16

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea lui Iosua Navi, Capitolul 16)

Apoi au căzut sorții fiilor lui Iosif; hotarul începe la Iordan, lângă Ierihon, merge către apele Ierihonului, având la răsărit pustiul care se întinde de la Ierihon până la Betel
Și granița merge spre Luz, trece hotarul Archienilor până la Atarot,
Apoi se lasă spre mare, către hotarele lui Iaflet, până la hotarele Bet-Horonului de jos și până la Ghezer și se înfundă la mare.
Această parte au primit-o fiii lui Iosif: Manase și Efraim.
Hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor, au fost acestea: hotarul moștenirii lor era la răsărit Atarot-Adar până la Bet-Horonul de Sus și Ghezer;
Apoi înainta spre apus pe la miazănoapte de Micmetat, se întorcea la răsărit spre Taanat-Șilo și trecea pe la răsărit de Ianoah.
De la Ianoah se pogora la Atarot și la Naarata, atingând Ierihonul și se prelungea până la Iordan.
De la Tapuah mergea spre apus, către râulețul Cana, pentru a se sfârși la mare. Aceasta este partea fiilor lui Efraim, după familiile lor.
Și fiilor lui Efraim li s-au mai dat cetăți și în partea fiilor lui Manase; toate acele cetăți erau cu satele lor.
Dar Efraimiții n-au alungat pe Canaanei, care locuiau în Ghezer; de aceea Canaaneii au trăit între Efraimiți până în ziua de astăzi, plătindu-le bir. În cele din urmă a venit Faraon, regele Egiptului, și a luat cetatea și a ars-o cu foc, și pe Canaanei și pe Ferezei și pe locuitorii Ghezerului i-a ucis și a dat Faraon cetatea de zestre fiicei sale.