Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 27
- Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis:
- "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
- Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
- Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună!
- Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea.
- Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit.
- Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
- Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul către Dumnezeu?
- Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
- Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
- Voiesc să vă învăț căile lui Dumnezeu și ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
- Și dacă voi toți ați dovedit-o (ca și mine), atunci pentru ce vorbiți în zadar?
- Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău și moștenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
- Dacă fiii săi sunt numeroși, sunt pentru tăișul sabiei și odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
- Câți mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă și văduvele lor nu-i vor jeli.
- Dacă adună bani mulți ca nisipul și grămădește veșminte multe ca noroiul,
- Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană și de toți banii lui va avea parte unul cu inima curată.
- Casa pe care și-a zidit-o este casa unei molii și ca o colibă pe care și-o face un pândar.
- Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii și nu mai este.
- Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopții, un vârtej l-a smuls.
- Vântul de la răsărit l-a spulberat și se duce; din locul de unde era îl spulberă.
- Dumnezeu îl împovărează fără milă și înaintea mâinii care îl pedepsește el caută să fugă.
- Oamenii bat din mâini la priveliștea aceasta și cu fluierături îl alungă de peste tot.
▲ Începutul paginii. |