Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Tobit/Capitolul 3
- și cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns și m-am rugat cu durere, zicând:
- "Drept ești Tu, Doamne, și toate lucrurile Tale sunt drepte și căile Tale sunt milă și adevăr, și Tu ești judecătorul lumii!
- Adu-ți aminte de mine și caută spre mine și nu mă pedepsi pentru păcatele mele și pentru greșelile mele și ale părinților mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta!
- Și am călcat poruncile Tale, și Tu ne-ai dat spre jaf la robie și la moarte, ca să fim pildă de batjocură și de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
- Și acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele și după păcatele părinților mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale și n-am umblat întru adevăr înaintea Ta.
- Fă deci cu mine ceea ce binevoiești! Poruncește să mi se ia duhul, ca să mă desfac și să mă întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri nedrepte și sunt cumplit de amărât! Poruncește să fiu scăpat de această povară în locașul de veci, și nu-ți întoarce fața Ta de la mine!"
- Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca și Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său,
- Pentru că ea fusese măritată după șapte bărbați. Și Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Și-i zicea slujnica: "Da, tu ești cea care ți-ai ucis bărbații? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la șapte, și n-ai avut noroc de nici unul!
- Dacă bărbații tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiți pe noi. Du-te și tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!"
- Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote și s-a suit în camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: "Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el și voi coborî bătrânețea lui cu amărăciune în locașul morților. Aș face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viața mea!"
- Și în clipa aceea, întinzând brațele spre fereastră se ruga astfel: "Binecuvântat ești Tu, Doamne Dumnezeul meu și binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt și slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci!
- Și acum către Tine, Doamne, îmi întorc ochii și fața mea și mă rog.
- Ia-mă de pe pământul acesta și nu-mi da să mai aud ocări!
- Tu știi, Doamne, că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de mine.
- Și nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moștenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soție. Până acum am pierdut șapte bărbați. De ce aș mai trăi? Iar dacă Tu nu binevoiești să faci să mor, atunci binevoiește a căuta spre mine și a mă milui, ca să nu mai aud ocări!"
- Și a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.
- Și Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeața lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu și să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soție lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moștenească. Și în același timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foișorul său.
| ▲ Începutul paginii. |