Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Tobit/Capitolul 4
- În ziua aceea și-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l încredințase spre păstrare lui Gabael în Ragheșul Mediei.
- Și el și-a zis în sine: "Eu mi-am cerut moarte. Aș face bine să chem pe fiul meu Tobie, ca să-i spun de acești talanți până nu mor!"
- Și chemându-l, i-a zis: "Fiule, când voi muri, să mă îngropi și să nu părăsești pe mama ta; cinstește-o în toate zilele vieții tale, fă ce-i place ei și să nu-i pricinuiești amărăciuni!
- Adu-ți aminte, fiule, că ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în pântece. Și când ea va muri, s-o îngropi lângă mine în același mormânt.
- Adu-ți aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru și să nu dorești a greși și a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieții tale, și să nu umbli pe căile nedreptății.
- Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toți cei ce umblă după adevăr!
- Dă milostenie din averea ta și să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu.
- Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie.
- Și-ți vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele,
- Că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să te cobori în întuneric.
- În fața Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toți cei ce o fac.
- Păzește-te, fiule, de orice desfrânare! Să-ți iei femeie din seminția tatălui tău, și să nu-ți iei femeie străină, căci noi suntem fii de prooroci. Părinții noștri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac și Iacov. Adu-ți aminte, fiule, că ei cu toții și-au luat femei din mijlocul fraților lor și au fost binecuvântați în fiii lor, și urmașii lor vor moșteni pământul.
- Așadar, fiule, să iubești pe frații tăi, și să nu te mândrești în inima ta față de frații tăi și față de fiii și fiicele poporului tău, încât să nu-ți iei femeie de la ei, pentru că din mândrie izvorăște pieire și mare neorânduire, iar din lene, sărăcie și lipsă mare, căci lenea este mama foamei.
- Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci și ție ți se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale și fii bine crescut în toată purtarea ta!
- Ceea ce urăști tu însuți, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei și beția să nu călătorească cu tine pe cale!
- Dă celui flămând din pâinea ta și celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belșug, fă milostenie, și să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie!
- Fii darnic cu pâinea și cu vinul tău la mormântul celor drepți, dar păcătoșilor să nu dai!
- De la tot înțeleptul să ceri sfat și sfatul folositor să nu-l disprețuiești.
- Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul și cere de la El să călăuzească căile tale și ca toate gândurile tale să izbândească, căci înțelepciunea nu este dată la tot neamul, și Domnul dă tot binele și, pe cine voiește, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locașului morților. Ține minte deci, fiule, poruncile mele și să nu se șteargă ele din inima ta.
- Și acum îți descopăr că am dat zece talanți de argint în păstrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Ragheșul Mediei. Nu te teme, fiule, că am sărăcit! Tu ai o mare bogăție, dacă te vei teme de Domnul și, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea Lui".
| ▲ Începutul paginii. |