Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul/Capitolul 5

 

1. Nu te grăbi să deschizi gura ta și inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puține.
2. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulțimea de vorbe.
3. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlinești, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlinește ce ai făgăduit.
4. Mai bine să nu făgăduiești decât să nu împlinești ce ai făgăduit.
5. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău și înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o rătăcire!" Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău și să nimicească lucrul mâinilor tale?
6. Căci din mulțimea grijilor se nasc visele și deșertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!
7. Dacă vezi asuprirea celui sărac și obijduirea dreptului și a dreptății în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toți.
8. Totuși este un folos pentru tară și anume: un rege care să poarte grijă muncii pământului.
9. Cine iubește banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubește bogăția nu va avea parte de rodul ei. Și aceasta este deșertăciune!
10. Când se înmulțesc averile, sporesc și cei ce le mănâncă și ce folos are stăpânul lor că numai le vede?
11. Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puțin, dar belșugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă.
12. Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogății puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire.
13. Și dacă bogăția se pierde dintr-o întâmplare nenorocită și el are un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în mină.
14. Precum a ieșit din pântecele maicii sale, gol se va duce, așa cum a venit, și pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui.
15. Și aceasta este o întâmplare nenorocită, ca să se ducă așa cum a venit; și ce folos că i-a fost munca în vânt?
16. Mai mult încă, toată viața lui este întuneric și supărare, necaz peste fire și boală și durere!
17. Cu adevărat iată ceea ce am văzut că este bine și frumos: să mănânce și să bea și să trăiască omul bine din tot lucrul cu care se trudește sub soare în vremea vieții dăruite lui de Dumnezeu, căci aceasta este partea lui.
18. Și ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogății și bunuri și ii îngăduie să mănânce și să-și ia partea lui și să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu;
19. Căci el nu se gândește prea mult la zilele vieții lui, fiindcă Dumnezeu îl sine prins cu bucuria inimii lui.

▲ Începutul paginii.