Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 42
- Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: „Ce vă uitați unul la altul?
- Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Duceți-vă acolo și cumpărați puține bucate, ca să trăim și să nu murim!”
- Atunci cei zece din frații lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt,
- Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu frații lui, căci zicea: „Nu cumva să i se întâmple vreun rău!”
- Au venit deci fiii lui Israel împreună cu alții, care se pogorau să cumpere grâu, căci era foamete și în pământul Canaanului.
- Iar Iosif era căpetenie peste țara Egiptului și tot el vindea la tot poporul țării. Și sosind frații lui Iosif, i s-au închinat lui până la pământ.
- Când a văzut Iosif pe frații săi, i-a cunoscut, dar s-a prefăcut că este străin de ei, le-a grăit aspru și le-a zis: „De unde ați venit?” Iar ei au zis: „Din pământul Canaanului, să cumpărăm bucate!”
- Iosif însă a cunoscut pe frații săi, iar ei nu l-au cunoscut.
- Atunci și-a adus aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, și le-a zis: „Spioni sunteți și ați venit să iscodiți locurile slabe ale tării!”
- Zis-au ei: „Ba nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate.
- Toți suntem feciorii unui om și suntem oameni cinstiți. Robii tăi nu sunt spioni!”
- Iar el le-a zis: „Ba nu! Ci ați venit să spionați părțile slabe ale țării”.
- Ei însă au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați din pământul Canaan: cel mai mic e astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai trăiește”.
- Iosif însă le-a zis: „E tocmai cum v-am spus eu, când am zis că sunteți spioni.
- Iată cu ce veți dovedi: pe viața lui Faraon, nu veți ieși de aici, până nu va veni aci fratele vostru cel mai mic.
- Trimiteți dar pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar ceilalți veți fi închiși până se vor dovedi spusele voastre de sunt adevărate sau nu; iar de nu, pe viața lui Faraon, sunteți cu adevărat spioni”.
- Și i-a pus sub pază vreme de trei zile.
- Iar a treia zi a zis Iosif către ei: „Faceți aceasta ca să fiți vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu.
- De sunteți oameni cinstiți, să rămână închis un frate al vostru; iar ceilalți duceți-vă și duceți grâul ce ați cumpărat, ca să nu sufere de foame familiile voastre.
- Dar să aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca să se adeverească cuvintele voastre, și nu veți muri”. Și ei au făcut așa.
- Ziceau însă unii către alții: „Cu adevărat suntem pedepsiți pentru păcatul ce am săvârșit împotriva fratelui nostru, căci am văzut zbuciumul sufletului lui când se ruga, și nu ne-a fost milă de el și nu l-am ascultat, și de aceea a venit peste noi urgia aceasta!”
- Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: „Nu v-am spus eu să nu faceți nedreptate băiatului? Voi însă nu m-ați ascultat și iată acum sângele lui cere răzbunare”.
- Așa grăiau ei între ei și nu știau că Iosif înțelege, pentru că el grăise cu ei prin tălmaci.
- Iar Iosif s-a depărtat de la ei și a plâns. Apoi întorcându-se iarăși și vorbind cu dânșii, a luat dintre ei pe Simeon și l-a legat înaintea ochilor lor.
- După aceea a poruncit Iosif să le umple sacii cu grâu și argintul lor să-l pună fiecăruia în sacul lui și să le dea și de ale mâncării pe cale. Și li s-a făcut așa.
- Și punându-și ei grâul pe asini, s-au dus de acolo.
- Dar când au poposit noaptea la gazdă, dezlegându-și unul sacul, ca să dea de mâncare asinului său, a văzut argintul său în gura sacului
- Și a zis către frații săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu”. Atunci s-a tulburat inima lor și cu spaimă zicea unul către altul: „Ce a făcut, oare, Dumnezeu cu noi?”
- Iar dacă au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaan, i-au povestit toate câte li se întâmplase, zicând:
- „Stăpânul țării aceleia a grăit cu noi aspru și ne-a pus sub pază, ca pe niște spioni ai țării aceleia.
- Noi însă i-am spus că suntem oameni cinstiți; că nu suntem spioni;
- Că suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași tată; că unul din noi nu mai trăiește, iar cel mai mic e cu tatăl nostru în pământul Canaan.
- Însă omul, stăpânul țării aceleia, ne-a zis: „Iată cum am să aflu eu de sunteți oameni cinstiți: lăsați aici la mine pe un frate, iar grâul ce ari cumpărat luați-l și vă duceți la casele voastre;
- Să aduceri însă la mine pe fratele vostru cel mai mic și atunci voi ști că nu sunteți spioni, ci oameni de pace, și vă voi da pe fratele vostru și veți putea face cumpărături în țara aceasta”.
- Dar deșertând ei sacii lor, iată, legătura cu argintul fiecăruia era în sacul său; și văzându-și ei legăturile cu argintul lor, s-au spăimântat și ei și tatăl lor.
- Atunci, Iacov, tatăl lor, a zis către ei: „M-ați lăsat fără copii! Iosif nu mai este! Simeon nu mai este! Și acum să-mi luați și pe Veniamin? Toate au venit pe capul meu!”
- Răspunzând însă Ruben a zis către tatăl său: „Dă-l în seama mea și ți-l voi aduce; răspund eu de el; iar de nu ți-l voi aduce, să omori pe cei doi feciori ai mei!”
- Dar el a zis: „Fiul meu nu se va pogorî cu voi în Egipt, pentru că fratele lui a murit și numai el mi-a mai rămas. Și de i s-ar întâmpla vreun rău în calea în care aveți a merge, ați pogorî căruntețile mele cu întristare în locuința morților!”
| ▲ Începutul paginii. |