Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 43
- Dar întărindu-se foametea pe pământ,
- Și isprăvind de mâncat grâul ce-l aduseseră din Egipt, a zis tatăl lor către ei: „Duceți-vă iar de mai cumpărați bucate!”
- Răspunsu-i-a Iuda și a zis: „Omul acela, stăpânul țării, ne-a grăit cu jurământ și ne-a zis: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, nu veți mai vedea fața mea.
- Deci, dacă trimiți pe fratele nostru cu noi, ne ducem să-ți cumpărăm bucate;
- Iar de nu trimiți pe fratele nostru cu noi, nu ne ducem, căci omul acela a zis: Nu veți mai vedea fața mea, de nu va veni cu voi fratele vostru!”
- Zis-a Israel: „De ce mi-ați făcut răul acesta, spunând omului aceluia că mai aveți un frate?”
- Iar ei au răspuns: „Omul acela a întrebat despre noi și despre neamul nostru, zicând: Mai trăiește oare tatăl vostru și mai aveți voi vreun frate? Și noi i-am răspuns la aceste întrebări. N-am știut că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru!”
- Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine și să ne sculăm să mergem, ca să trăim și să nu murim nici noi, nici tu, nici copiii noștri.
- Răspund eu de el. Din mâna mea să-l ceri. De nu ți-l voi aduce și de nu ți-l voi înfățișa, să rămân vinovat față de tine în toate zilele vieții mele.
- De n-am fi zăbovit atât, ne-am fi întors acum a doua oară”.
- Zis-a Israel, tatăl lor, către ei: „Dacă este așa, iată ce să faceți: luați în sacii voștri din roadele pământului acestuia și duceți ca dar omului aceluia: puțin balsam și puțină miere, tămâie și smirnă, migdale și fistic.
- Luați și alt argint cu voi, iar argintul care v-a fost pus înapoi în sacii voștri întoarceți-l cu mâinile voastre; poate că a fost pus din greșeală.
- Luați și pe fratele vostru și, sculându-vă, mergeți iar la omul acela.
- Iar Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea trecere la omul acela, ca să vă dea și pe celălalt frate al vostru, și pe Veniamin. Cât despre mine, apoi de-mi va fi dat să rămân fără copii, atunci să rămân!”
- Și au luat ei darurile acestea; luat-au și argint, de două ori mai mult, și pe Veniamin și, sculându-se, au plecat în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif.
- Iar Iosif, văzând printre ei și pe Veniamin, fratele său cel de o mamă cu el, a zis către ispravnicul casei sale: „Bagă pe oamenii aceia în casă și junghie din vite și gătește, pentru că la amiază oamenii aceia au să mănânce la masă cu mine!”
- A făcut deci omul acela cum îi poruncise Iosif: a băgat pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
- Iar oamenii aceia, văzând că i-au băgat în casa lui Iosif, au zis: „Pentru argintul, care ni s-a înapoiat deunăzi în sacii noștri, ne bagă înăuntru, ca să se lege de noi și să ne năpăstuiască și să ne ia robi pe noi și asinii noștri”.
- Atunci apropiindu-se ei de ispravnicul casei lui Iosif, au grăit cu dânsul, la ușa casei, și au zis:
- „O, domnul nostru! Noi am mai venit o dată să cumpărăm bucate,
- Dar s-a întâmplat că, ajungând la popasul de noapte și dezlegând sacii noștri, iată argintul fiecăruia era în sacul lui; și acum tot argintul nostru, după greutatea lui, îl înapoiem cu mâinile noastre;
- Iar pentru cumpărat bucate, acum am adus alt argint, și nu știm cine a pus argintul în sacii noștri”.
- Iar acela le-a zis: „Fiți liniștiți și nu vă temeți; Dumnezeul vostru ș i Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoara în sacii voștri, căci eu am primit tot argintul cuvenit de la voi”. Și le-a adus pe Simeon.
- Apoi omul acela a băgat pe oamenii aceia în casa lui Iosif și le-a dat apă de și-au spălat picioarele; și a dat și nutreț pentru asinii lor.
- Iar ei și-au pregătit darurile până la amiază, când avea să vină Iosif, căci auziseră că vor prânzi acolo.
- După ce a venit Iosif acasă, i-au adus în casă darurile ce aveau cu ei și i s-au închinat cu fețele până la pământ.
- El însă i-a întrebat: „Cum vă aflați?” Apoi a zis: „E sănătos bătrânul vostru tată, de care mi-ați vorbit deunăzi? Mai trăiește el oare?”
- Iar ei au zis: „Tatăl nostru, robul tău, e sănătos și trăiește!” Și Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s-au plecat și i s-au închinat.
- Și ridicându-și Iosif ochii și văzând pe Veniamin, fratele său de o mamă cu el, a zis: „Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus că-l veți aduce la mine?” Iar ei au răspuns: „Acesta!” Și a zis Iosif către el: „Dumnezeu să Se milostivească spre tine, fiule!”
- Dar s-a depărtat Iosif repede, pentru că inima sa ardea pentru fratele său și căuta să plângă. Și intrând în camera sa, ța plâns acolo.
- Apoi, spălându-și fața, a ieșit și stăpânindu-se a zis: „Dați mâncarea!”
- Și i s-a dat lui deosebi și lor iarăși deosebi, și Egiptenilor celor ce mâncau cu dânșii tot deosebi, căci Egiptenii nu puteau să mănânce la un loc cu Evreii, pentru că aceștia sunt spurcați pentru Egipteni.
- Și s-au așezat ei înaintea lui, cel întâi-născut după vârsta lui și cel mai tânăr după vârsta lui, și se mirau între ei oamenii aceștia.
- Apoi el a dat fiecăruia porții de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Și au băut și s-au veselit cu el.
| ▲ Începutul paginii. |