Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 48
- După aceea i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav”. Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim, și a venit la Iacov.
- Și i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: „Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă”. Și Israel, adunându-și puterile sale, s-a ridicat în pat.
- Și a zis Iacov către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan și m-a binecuvântat.
- Și mi-a zis: „Iată, te voi crește și te voi înmulți, și voi ridica din tine mulțime de popoare, și pământul acesta îl voi da urmașilor tăi, ca moștenire veșnică”.
- Acum deci cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim și Manase să fie ai mei, ca Ruben și Simeon.
- Iar copiii, ce se vor naște de acum din tine, să fie ai tăi și se vor numi ei cu numele fraților lor, în triburile acelora.
- Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, puțin înainte de a ajunge la Efrata, și am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem”.
- Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: „Cine sunt aceștia?”
- Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceștia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacov a zis: „Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!”
- Ochii lui Israel însă erau întunecați de bătrânețe și nu mai puteau să vadă. Și a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrățișat și i-a sărutat.
- Apoi a zis iarăși Israel către Iosif: „Nu nădăjduiam să mai văd fața ta și iată Dumnezeu mi-a arătat și pe urmașii tăi”.
- Și depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
- După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în fața stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
- Israel insă și-a întins mâna sa cea dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar stânga și-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins și-a încrucișat mâinile, deși Manase era întâiul născut.
- Și i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părinții mei: Avraam și Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt și până în ziua aceasta;
- Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceștia, să poarte ei numele meu și numele părinților mei: Avraam și Isaac, și să crească din ei mulțime mare pe pământ!”
- Și Iosif, văzând că tatăl său și-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău și, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
- A zis către tatăl său: „Nu așa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!”
- Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: „Știu, fiul meu, știu! Și din el va ieși un popor și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și din sămânța lui vor ieși popoare nenumărate”.
- Și i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: „Cu voi se va binecuvânta în Israel și se va zice: Dumnezeu să te facă așa ca pe Efraim și ca pe Manase!” Și așa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
- Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.
- Deci eu îți dau ție, peste ceea ce au frații tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea și cu arcul meu din mâinile Amoreilor”.
| ▲ Începutul paginii. |