Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 10

←←Capitolul 9 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Numerii, Capitolul 10)
Capitolul 11→→


  1. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
  2. „Fă-ți două trâmbițe de argint; din ciocan să le faci, ca să fie pentru chemarea obștii și pentru plecarea taberei.
  3. De se va trâmbița din ele, se va aduna toată obștea la ușa cortului adunării.
  4. De se va trâmbița numai din una, se vor aduna la tine toate căpeteniile cele mai mari ale lui Israel.
  5. Când veți însoți sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre răsărit.
  6. Când veți însoți a doua oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazăzi. Când veți însoți a treia oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Când veți însoți a patra oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazănoapte. Să însoțiți sunetele cu strigăte numai pentru plecare.
  7. Iar când chemați adunarea, să sunați, dar să nu însoțiți sunetele cu strigăte.
  8. Din trâmbițe vor suna preoții, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege veșnică din neam în neam.
  9. Când veți merge la război, în pământul vostru, împotriva vrăjmașilor care năvălesc asupra voastră, însoțiți sunetele de trâmbiță cu strigăte și veți fi pomeniți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi izbăviți de vrăjmașii voștri.
  10. În ziua voastră de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să trâmbițați din trâmbițe la arderile de tot ale voastre și la jertfele voastre de împăcare și prin aceasta veți fi pomeniți înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
  11. În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunării;
  12. Și au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai după taberele lor și s-a oprit norul în pustiul Paran.
  13. Aceasta a fost întâia plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată prin Moise.
  14. Întâi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor și peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab.
  15. Peste cetele seminției lui Isahar era Natanael, fiul lui Țuar;
  16. Iar peste cetele seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
  17. Apoi s-a ridicat cortul și au plecat fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, care duceau cortul.
  18. După aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Elițur, fiul lui Ședeur;
  19. Peste cetele seminției lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai;
  20. Iar peste cetele seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
  21. După aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, căci cortul trebuia să fie așezat înainte de sosirea lor.
  22. Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era Elișama, fiul lui Amihud.
  23. Peste cetele fiilor seminției lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedațur;
  24. Iar peste cetele fiilor seminției lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
  25. După toate taberele, cel din urmă a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amișadai;
  26. Peste cetele seminției fiilor lui Așer era Paghiel, fiul lui Ocran;
  27. Iar peste cetele seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
  28. Aceasta era rânduiala în care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Și așa au plecat.
  29. Atunci a zis Moise către Hobab fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm la locul acela, de care a zis Domnul: Vouă vi-l voi da. Hai cu noi și-ți vom face bine, căci Domnul a grăit bine de Israel”.
  30. Acela însă a zis către el: „Nu merg, ci mă duc în țara mea și la neamul meu”.
  31. Dar Moise a zis: „Nu ne părăsi, pentru că tu știi cum ne așezăm noi taberele în pustie și vei fi ochiul nostru.
  32. Dacă mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face și noi ție”.
  33. Plecând ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile, ca să aleagă pentru ei loc de odihnă.
  34. Norul Domnului îi umbrea ziua, când plecau de la popas.
  35. Când se ridica chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: „Scoală, Doamne, și să se risipească vrăjmașii Tăi și să fugă de la fața Ta cei ce Te urăsc pe Tine!”
  36. Iar când se oprea chivotul, el zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la miile și zecile de mii ale lui Israel!”
▲ Începutul paginii.