Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 9
- În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după ieșirea din Egipt, în luna întâi, și a zis:
- „Spune fiilor lui Israel să facă Paștile la vremea rânduită pentru ele:
- În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după legea lor și după regulile lor să le săvârșiți”.
- Și a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paștile:
- Și au făcut ei Paștile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise așa au făcut fiii lui Israel.
- Dar erau și oameni necurați, care se atinseseră de trup de om mort, și nu puteau să săvârșească Paștile în ziua aceea. Aceștia au venit în ziua aceea la Moise și Aaron,
- Și le-au spus oamenii aceia: „Noi suntem necurați, pentru că ne-am atins de trup de om mort; de ce să nu fim lăsați să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?”
- Iar Moise a zis către ei: „Stați aici, că am să ascult ce poruncește Domnul pentru voi!”
- A grăit Domnul lui Moise și a zis:
- „Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmașii voștri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, și acela să facă Paștile Domnului.
- Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, și să le mănânce cu azime și cu ierburi amare;
- Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; și să le săvârșească după toată rânduiala Paștilor.
- Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie și nu va face Paștile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela își va purta păcatul său.
- De va trăi la voi vreun străin să facă și el Paștile Domnului: după legea Paștilor șl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie și pentru voi și pentru străin”.
- În ziua când a fost așezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, și de seara până dimineața a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
- Așa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor și noaptea o vedere de foc.
- Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau și în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.
- După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor și după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau și ei cu tabăra.
- Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului și fiii lui Israel și nu plecau.
- Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puțină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau și după porunca Lui plecau la drum.
- Câteodată norul stătea numai de seara până dimineața, iar dimineața se ridica norul; atunci plecau și ei; sau stătea norul o zi și o noapte, și când se ridica, plecau și ei;
- Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau și nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,
- Că din porunca Domnului se opreau și din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.
| ▲ Începutul paginii. |