Bunica (Iosif)

 

Cu părul nins, cu ochii mici
     Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
     Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
     Din zori și pînă-n seară ;
Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,
Era frumoasă de nespus
     În portu-i de la țară...

Căta la noi așa de blînd,
     Senină și tăcută ;
Doar suspina din cînd în cînd
La amintirea vreunui gînd
     Din viața ei trecută.

De cîte ori priveam la ea,
     Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
     Duminecii preasfinte...