Cântec (Poe, Emil Gulian)

 

La nunta ta am văzut
Cum în obraji îți năvăli o roșală,
Cu toate că-n jur plutea fericirea ca un sărut
Și-aproape lumea toată îți era amicală:

În ochi o blândă lumină ce se ivi trecător
Fu (oricum putea fi)
Tot ce vederea-mi aprinsă mai Fermecător,
Pe Pământ, cu durere, privi.

Era poate doar feciorelnică pudoare —
Așa păru în alai —
Sclipirea ce aprinse o iubire-arzătoare
În pieptul aceluia, vai!

Ce la nunta ta a văzut
Cum voi în obraji să se urce din adânc o roșală
Cu toate că-n jur plutea fericirea ca un sărut
Și-aproape — lumea toată îți era amicală.

1827.