Cîntec din Caucaz

 

Sînt tristă, mi-e urît, mi-e frică,
Și ce să fac, eu nu mai știu,
Căci dragu-i dus și e târziu:
L-aștept acasă singurică.

Aș vrea să torc, dar nu pot, iată,
Se rupe firul, fusu-i greu...
Oi toarce mîni... Ce Dumnezeu !
Prea-s tristă azi și supărată.

Eu stau și plîng de dor în casă,
Cînd poate dînsul m-a lăsat...
Va fi găsit pe alta-n sat
Și azi de mine nu-i mai pasă.

De-aș ști că pe alta dezmiardă
Și m-a lăsat fără noroc,
Mai bine satul tot să ardă,
Să ard cu satul la un loc !