Cîntece (Iosif, 1)

 

I

Singurel ca un haiduc,
    În surghiun ca norul,
Cată mîine să mă duc
    Și să-mi las odorul.

Mîine plec în zori de zi...
    Însă pînă mîine,
Vino mai aproape, — zi
    Doina mea, stăpîne!

Doina cu păstorul, cînd
    Prăpădise turma
Și se duce tot cîntînd
    Ca să-și piardă urma...

II

Nu mai sunt pe luncă flori,
    Văile-s deșarte,
Țipă cîrduri de cocori
    Pribegind departe !

Și văzduhul s-a-nnorat,
    Ninge sus la munte —
Trec pe vale, la iernat,
    Turmele mărunte...

Plîng tilingi, tălăngi răspund,
    Soarele apune, —
Glas de bucium sună-n fund
    Ca o rugăciune...

III

Boii stau în jug supuși,
    Gata de plecare ;
Necăjiții cărăuși
    Merg pe lîngă care...

„Hăis și cea!” — gem sub poveri
    Carele greoaie ;
Ieri ca azi, și azi ca ieri ;
Frig, și vînt, și ploaie...

Drumul e glodos și greu,
    Negura se lasă :
„Știe bunul Dumnezeu
    De-om ajunge-acasă !...”

IV

Dragă codrule, te las...
    Plec pe căi străine...
Chezășie mi-a rămas
    Inima la tine.

Tu m-ai învățat să cînt
    Din copilărie,
Și de-atunci n-am pe pămînt
    Altă bucurie !...

V

Bate vînt din răsărit,
Veste neagră mi-a venit
Că la temniță-n Bălgrad
Sunt trei frați de spînzurat...
(Cîntec vechi)

Stau la Bălgrad trei fîrtați,
    Stau în închisoare :
Mîine-n zori sunt așteptați
    De spînzurătoare...

— Domnule, măria-ta,
    Cel dintîi oftează,
Bun ai fi de-ai aștepta
    Pînă mîini de-amează...

Pînă maica mi-o veni,
    Nu mă du la moarte,
Că de-acas-abia porni
    Și-i bătrînă foarte !

— Domnule, măria-ta,
    Zice altul iară.
Bun ai fi de-ai aștepta
    Pînă mîini pe sară...

Am nevastă, copilaș ;
    Lung e drumul foarte ;
Pînă intră în oraș
    Nu mă du la moarte !...

Cel din urmă-i asculta,
    Împăcat cu toate ;
— Domnule, măria-ta
    Iartă-i, de se poate !

Ci de mine nu-ntreba :
    Mie mi-e totuna.
Mai vedea-voi mîini ori ba
    Soarele și luna !...

N-o să-mi plîngă la mormînt
    Maica ori nevasta
Că străin am fost și sunt
    Eu pe lumea asta !

Numai cu o fată-n sat
    M-am iubit o vară, —
Dar și-aceea m-a lăsat
    Și mi-o măritară...