Către primăvară

 

Fiică tânără a Iernii
Dragă Primăvară,
Unde ești? De ce întârzii
Și nu vii în țară.

Vino căci de mult te-așteaptă
Cei vechi și buni amici,
Și sub ceriu tu scoate iară
Frunză — iarbă — boboci!

Aurora cea morboasă,
Ce șede gălbinind ;
Colo-n vârf după «Crăiasă»
Oh! Scapă-o de chin!

Dânsa apoi va aduce
Rouă cristalină,
Vărsând lacrămi de plăcere
Că-i iar vindecată.

Ciocârlia cea voioasă
Care mă învață
Cântări mândre și frumoase
N-o uita și-o adă!

Nu uita apoi nici floarea,
Ci te rog o foarte,
Câte îți iartă puterea
În braț a aduce.

Căci și a morții grădină
S-a lărgit mai tare,
Și foarte pre mulți astupă
Morți «pro libertate.»

Pre-a căror glii te rog să pui
Oricât de multe flori,
Să nu fie zău chiar pustii,
Tu le-nvelește-n flori.

(Pesta, februarie 1847)