Constituția României (1938)

	România
	; Acest text face parte din seria:; Constituția României
	1864 · 1866 · 1923 · 1938; 1948 · 1952 · 1965; 1991 · 2003

TITLUL I - Despre teritoriul României

Art. 1. ― Regatul României este un Stat Național, unitar si indivizibil.

Art. 2. ― Teritoriul României este inalienabil.

Art. 3. ― Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de seminție străină.

TITLUL II - Despre datoriile si drepturile Românilor

Capitolul 1 - Despre datoriile Românilor

Art. 4. ― Toți Românii, fără deosebire de origine etnica si credință religioasă, sunt datori a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor în viață, a se jertfi pentru apărarea integrității, independenței si demnității ei; a contribui prin munca lor la înălțarea ei morală si propășirea ei economica; a îndeplini cu credință sarcinile obștești ce li se impun prin legi și a contribui de bună voie la împlinirea sarcinilor publice, fără de care ființa Statului nu poate viețui.

Art. 5. ― Toți cetățenii români, fără deosebire de origine etnica si credință religioasă, sunt egali înaintea legii, datorându-i respect și supunere.
Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinței sale religioase sau de orice altfel.

Art. 6. ― Nu se admite in Statul Român nici o deosebire de clasa socială. Privilegiile în asezarea darilor sunt oprite. Micșorările si măririle de impozite nu pot fi decăt generale si statornicite prin legi.

Art. 7. ― Nu este îngăduit nici unui Român a propovădui prin viu grai sau in scris schimbarea formei de guvernământ a Statului, împărțirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasă.

Art. 8. ― Este oprit preoților, de orice rit și credință religioasă, a pune autoritatea lor spirituala în slujba propagandei politice, atât în locașurile destinate cultului și funcțiunilor oficiale, cât și în afară de ele.
Propaganda politică, în locașurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestațiunilor religioase, nu este îngăduite nimănui.
Orice asociațiune politică pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită.
În afară de persoanele, de condițiunile si de formele prevăzute în legi, nimeni nu poate lua ori presta jurăminte de credință.

Art. 9. ― Românul care, fără prealabilă autorizație a Guvernului, va intra în orice serviciu al unui Stat străin, sau se va alătura pe lângă o corporație militară străină, pierde de plin drept cetățenia română.
Supunerea, pentru oricât timp și din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protecție străină, trage după sine pierderea de plin drept a cetățeniei române.
Naționalitatea româna pierduta in condițiunile aici arătate nu se poate redobândii decât prin naturalizare.

Capitolul 2 - Despre drepturile Românilor

Art. 10.: Românii se bucura de libertatea conștiinței, de libertatea muncii, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație si de toate libertățile din care decurg drepturi în condițiunile statornicite prin legi.

Art. 11.: Naționalitatea româna se dobândește prin căsătorie, prin filiațiune, prin recunoaștere si prin naturalizare.

Naturalizarea se acorda prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Soția profită de naturalizarea soțului și copiii minori de aceea a părinților.

Art. 12.: Libertatea individuala este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziționat, decât în cazurile și după formele stabilite de lege.

Nimeni nu poate fi deținut sau arestat decât in puterea unui mandat judecătoresc motivat și comunicat in momentul arestării, sau cel mai târziu in 24 ore după arestare.

În caz de vină vădita ori de urgență, detinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite și comunică în 24 ore, conform alineatului precedent.

Art. 13.: Nimeni nu poate fi sustras, în contra voinței sale, de la judecătorii pe care îi dă legea.

Art. 14.: Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competente, în cazurile și potrivit formelor stabilite de lege.

Art. 15.: Pedeapsa cu moartea se aplică în timp de război potrivit codului de justiție militară.

Consiliul de Miniștri va putea decide aplicarea dispozițiunilor din alineatul precedent si in timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Șefilor Statelor străine și demnitarilor Statului din mobile in legătură cu exercițiul funcțiunilor ce le sunt încredințate, precum și în cazurile de tâlhărie cu omor și asasinat politic.

Art. 16.: Proprietatea de orice natura, precum si creantele atat asupra particularilor cat si asupra Statului, sunt inviolabile si garantate ca atare.

Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, după normele prevăzute in legi.

Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate si nu pot fi înstrăinate decât după regulile si cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor, afară de cazurile de înaltă trădare și delapidare de bani publici.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica si după o dreapta si prealabila despăgubire stabilita de justiție conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate înțelege decât aceea care este de natura a folosi în același timp tuturor și fiecăruia în mod actual ori eventual.

În afara de cazurile de utilitate publica pentru apărarea naționala, pentru lucrările de interes militar, sanitar, cultural, pentru căi de comunicații terestre, nautice ori aeriene, pentru piețe si lucrări publice prevăzute în legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decât prin legi votate de ambele Adunări cu majoritate de doua treimi.

Art. 17.: Zăcămintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructii si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel putin 50% din redeventa si din pretul la hectar al concesiunii si va arata, totodata, putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii.

Drepturile castigate in favoarea Statului pe baza actelor de concesiune incheiate pana in prezent se respecta.

Art. 18.: Drumurile mari si mici, ulitele care sunt in sarcina Statului, Judetelor, Municipiilor si Comunelor, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spatiul atmosferic, apele producatoare de forte motrice de folos obstesc si in deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

Art. 19.: Libertatea constiintei este absoluta.

Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intru cat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si Sigurantei Statului. Biserica ortodoxa crestina si cea greco-catolica sunt biserici românesti. Religia crestina ortodoxa fiind religia marei majoritati a Românilor, biserica ortodoxa este biserica dominanta in Statul Român, iar cea greco-catolica are întaietate fața de celelalte culte.

Biserica ortodoxă româna este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrând-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu biserica ecumenica a Răsăritului.

Chestiunile spirituale si canonice ale bisericii ortodoxe române țin de o singură autoritate sinodală centrală.

Raporturile dintre diferitele culte și Stat sunt de domeniul legilor speciale.

Art. 20.: Actele stării civile sunt de atribuția legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasă, care este obligatorie pentru toți membrii cultelor.

Art. 21.: Învatamantul este liber în condițiunile stabilite prin legi speciale și întru cât nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice și intereselor de Stat.

Învatamantul primar este obligator. În scolile Statului acest învătământ va fi gratuit.

Art. 22.: Constitutia garanteaza fiecaruia, în limitele si conditiunile legii, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

Art. 23.: Secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice este inviolabil. Se excepteaza azurile in care justitia e datoare sa se informeze conform legii.

Art. 24.: Cetatenii români au dreptul a se aduna pasnici si fara arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformandu-se legilor care reguleaza exercitiul acestui drept.

Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile publice ori in aer liber, sunt supuse legilor si oranduirilor politienesti.

Art. 25.: Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritatile publice, insa numai in numele celor subscrisi.

Autoritatile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni in nume colectiv.

Art. 26.: Cetatenii români au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor.

Dreptul de libera asociatiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Conditiunile in care se acorda personalitatea juridica se stabilesc prin lege.

Art. 27.: Numai cetatenii români sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare, tinandu-se seama de caracterul majoritar si creator de Stat al Natiunii Române.

Supusii straini nu pot ocupa atari functiuni, decat in cazurile statornicite prin legi. Strainii aflatori pe pamantul României se bucura de protectiunea data de legi persoanelor si averilor in genere. Numai Românii si cei naturalizati români pot dobandi cu orice titlu si detine imobile rurale in România. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 28.: Decoratiunile straine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Insignele, emblemele, medaliile, precum si uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fara legiuita incuviintare.

TITLUL III - Despre puterile Statului

Art. 29.: Toate puterile Statului emana de la Natiunea Româna.

Ele insa nu se pot exercita decat prin delegatiune si numai dupa principiile si regulile asezate in Constitutia de fata.

Art. 30.: Regele este Capul Statului.

Art. 31.: Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor.

Regele sanctioneaza si promulga legile. Inainte de a i se da sanctiunea regala, legea nu e valabila. Regele poate refuza sanctiunea. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale, decat dupa ce va fi fost discutata si votata de majoritatea ambelor Adunari. Promulgarea legilor votate de ambele Adunari se va face prin ingrijirea Ministrului de Justitie care este si pastratorul Marelui Sigiliu al Statului. Initiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunari pot propune din initiativa proprie numai legi in interesul obstesc al Statului. Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare. Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarit prin ele.

Art. 32.: Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita prin Guvernul Sau in modul stabilit prin Constitutie.

Art. 33.: Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei.

Hotaririle judecatoresti se pronunta in virtutea legii. Ele se executa in numele Regelui.

Capitolul 1 - Despre Rege

Art. 34.: Puterile constituționale ale Regelui sunt ereditare în linie coborîtoare directă și legitimă a Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu excluziunea perpetua a femeilor și coborîtorilor lor.

Coborîtorii Majestatii Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

Art. 35.: In lipsa de coborîtori în linie bărbătească ai Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in vârstă dintre frații Săi, sau coborîtorilor acestora, după regulile statornicite in articolul precedent.

Dacă nici unul din frați sau coborîtorii lor nu s-ar găsi în viață, sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Său dintr-o dinastie suverana din Europa occidentală, cu primirea Reprezentațiunii Naționale data în forma prescrisă de art. 36.

Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 36.: In caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într-o singură Adunare chiar fără convocare și, cel mai târziu până în opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei pătrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunări si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz când Adunarea nu se va fi făcut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunările întrunite vor pași la alegere, oricare ar fi numărul membrilor prezenți si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunările s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor. In timpul vacantei Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenență Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Art. 37.: La moartea Regelui Adunările se întrunesc chiar fără convocare, cel mai târziu zece zile după declararea morții. Daca din întâmplări ele au fost dizolvate mai dinainte si convocarea lor a fost hotărâtă în actul de dizolvare, pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se aduna pana la întrunirea acelora care au a le înlocui.

Art. 38.: De la data morții Regelui si până la depunerea Juramantului succesorului Sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate in numele Natiunii Române de Ministrii intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 39.: Regele este major la varsta de 18 ani impliniti.

La suirea Sa pe Tron El va depune mai intai in sanul Adunarilor intrunite urmatorul Juramant: "Jur a pazi Constitutia si legile Natiunii Române, a mentine drepturile ei nationale si integritatea teritoriului".

Art. 40.: Regele poate numi un Regent si doi Supleanti care, dupa moartea Lui, sa exercite puterile Regale in timpul minoritatii succesorului Sau.

Această numire se face cu primirea Reprezentațiunii Nationale, dată în forma prescrisă de art. 36 din Constituția de față. Regentul va exercita totodata și tutela Regelui minor.
Dacă la moartea Regelui, Regentul nu s-ar găsi numit și succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi pe Regent si pe cei doi Supleanți, procedând după formele prescrise de art. 36 din Constituția de față.
Regentul si supleanții Săi nu întră în funcțiune decât după ce vor fi depus înaintea ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris de art. 39 din Constituția de față.
In caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în vârstă îi va lua de drept locul, procedându-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

Art. 41.: Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, Principele Mostenitor major, singur, ia de drept Regenta. In cazul în care Principele Mostenitor ar fi minor, Consiliul de Ministri, dupa ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoaca indata Adunarile Legiuitoare reunite pentru a decide.

Art. 42.: Nici o modificare nu se poate face Constitutiei in timpul Regentei.

Art. 43.: Regele nu va putea fi totodata si Seful unui alt Stat fara consimtamantul Adunarilor.

Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect, daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membri care le compun si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 44.: Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii Lui sunt raspunzatori.

Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta însăși, devine răspunzător de ele.
Se exceptează numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.

Art. 45.: Regele convoacă Adunările Legiuitoare cel puțin odată pe an, deschizând sesiunea prin mesaj, la care Adunările prezinta răspunsul lor.

Regele pronunță închiderea sesiunii.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunări de odată sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie să conțină convocarea alegatorilor și a noilor Adunări.
Regele poate amâna Adunările. Ele se intrunesc de plin drept la implinirea unui an de la data amânării, dacă între timp nu au mai fost convocate.

Art. 46.: Regele numeste si revoaca pe Ministrii Sai.

El are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privința Miniștrilor.
El nu poate suspenda cursul urmaririi sau judecarii, nici a interveni prin nici un mod in administrarea justitiei.
El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.
El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata modifica legile si scuti pe cineva de executarea lor.
El poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune.
El este Capul Ostirii.
El are dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea.
El confera gradele militare in conformitate cu legea.
El confera decoratiunile române.
El acrediteaza Ambasadorii si Ministrii Plenipotentiari pe langa Sefii Statelor Straine.
El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.
El incheie, cu Statele Straine, tratatele politice si militare. Conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si altele asemenea de El incheiate, pentru a avea putere de lege in interior trebuie sa fie insa supuse Adunarilor Legiuitoare si aprobate de ele.

Art. 47.: Lista civilă se hotăraște prin lege.

Capitolul 2 - Despre Reprezentarea Nationala

Art. 48.: Membrii Adunarilor Legiuitoare reprezinta Natiunea si nu-si exercita mandatul decat dup depunerea legiuitului juramant.

Art. 49.: Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul dupa care se constituie si isi exercita atributiunile.

Art. 50.: Validarea alegerilor pentru ambele Adunari si verificarea titlurilor membrilor apartinand fiecareia din ele, se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie, inainte de data fixata pentru intrunirea Adunarilor.

Art. 51.: Nimeni nu poate fi totodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.

Art. 52.: Deputatii si Senatorii, numiti de puterea executiva intr-o functiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai Natiunii.

Aceasta dispozitiune nu se aplica Ministrilor si Subsecretarilor de Stat.

Art. 53.: Membrii Adunarilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare impotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administratie ale intreprinderilor care au contractat cu Statul, Judetele sau Comunele.

Art. 54.: Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor afara de cazurile statornicite in altfel prin Constitutie.

In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.

Art. 55.: Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor intrebari la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.

Art. 56.: Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit pentru opiniunile si voturile de el emise in cursul exercitiului mandatului.

Art. 57.: Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie urmarit sau arestat pentru vine penale, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.

Detentiunea sau urmarirea vreunuia din membrii Adunarilor este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.

Art. 58.: Fiecare din Adunari delibereaza si hotaraste separat, afara de cazurile anume aratate in Constitutia de fata.

Art. 59.: Politia Adunarilor se exercita de Presedintele fiecareia din ele care, singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordine garzii respective.

Art. 60.: Diurnele Deputatilor si Senatorilor se stabilesc prin lege.

Sectiunea I - Despre Adunarea Deputatilor

Art. 61.: Adunarea Deputatilor se compune din Deputati alesi de cetatenii români, care au varsta de 30 ani impliniti si practica efectiv o indeletnicire intrand in vreuna din urmatoarele trei categorii:

1. Agricultura si munca manuala;
2. Comertul si industria;
3. Ocupatiuni intelectuale.
Alegerea se face cu vot secret, obligator si exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care sa asigure reprezentarea felului de indeletnicire a alegatorilor. Legea electorala va fixa circumscriptiunile si va statornici dupa normele mai sus impuse, conditiunile cerute pentru a fi alegator, pentru barbati si femei, incapacitatile, decaderile, incompatibilitatile, procedura votarii si garantiile libertatii alegerilor precum si numarul deputatilor. Durata mandatului este de sase ani.

Art. 62.: Spre a fi eligibil in Adunarea Deputatilor se cere:

a) A fi cetatean român;
b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice si a practica efectiv indeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii aratate in articolul precedent, pe ai carei alegatori urmeaza a-i reprezenta;
c) A avea varsta de 30 ani impliniti;
d) A avea domiciliul in România.
Incapacitatile, decaderile temporare ori definitive si incompatibilitatile, se vor stabili prin legea electorala.

Sectiunea II - Despre Senat

Art. 63.: Senatul se compune din Senatori numiti de Rege, din Senatori de drept si din Senatori alesi cu vot obligator, secret si exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite in Stat, in numarul si conditiunile, pentru alegatorii si eligibilii, barbati si femei, ce se vor stabili prin legea electorala. Proportia Senatorilor numiti in raport cu cei alesi este de jumatate.

Art. 64.: Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:

a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 18 ani impliniti;
b) Toti Principii Familiei Regale, majori;
c) Patriarhul si Mitropolitii Tarii;
d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe române si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor Tarii;
e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor Tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi;
f) Actualii Senatori de drept recunoscuti pana la data promulgarii prezentei Constitutii.

Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a - e inclusiv, inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea in virtutea careia il detin. Durata mandatelor Senatorilor numiti si alesi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor alesi se reinoiesc din trei in trei ani de la data depunerii juramantului prevazut de Art. 48 din Constitutie, in proportie de o treime. Ultima treime neiesita la sorti pentru reinoire pastreaza mandatele pana la expirarea termenului de noua ani. Pentru mandatele iesite la sorti se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

Capitolul 3 - Despre Guvern si Ministri

Art. 65.: Guvernul se compune din Ministri si Subsecretari de Stat.

Ministrii exercita puterea executiva in numele Regelui, in conditiunile stabilite de Constitutie si pe a lor raspundere.
Ministrii au raspundere politica numai fata de Rege.

Art. 66.: Ministrii intruniti alcatuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat de acel care a fost insarcinat de Rege cu formarea Guvernului si care poarta titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri.

Departamentele Ministeriale si Subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.

Art. 67.: Nu poate fi Ministru decat cel care este român de cel putin trei generatii. Se excepteaza acei care au fost Ministri pana acum.

Art. 68.: Membrii Familiei Regale nu pot fi Ministri.

Art. 69.: Ministrii si Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunarilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunarile pot cere prezenta Ministrilor la deliberarile lor.

Dezbaterile nu pot incepe fara prezenta unui Ministru.

Art. 70.: Regele si fiecare din Adunari poate cere urmarirea Ministrilor si trimiterea lor in judecata Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca. In ceea ce priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceea ce priveste crimele si delictele comise de ei afara de exercitiul functiunii lor, sunt supusi regulelor de drept comun.

Punerea sub urmarire a Ministrilor de catre Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata. Instructiunea se va face de o comisie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va sustine de Ministerul Public. Legea responsabilitatii Ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile Ministrilor. Ministrii de Justitie iesiti din functiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii. Ministrii iesiti din functiune nu pot face parte din consiliile de administratie ale intreprinderii cu care au incheiat contracte in cei trei ani urmatori.

Art. 71.: Orice parte vatamata in drepturile sale printr-un decret sau dispozitiune semnata de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constitutiei ori legilor in vigoare, poate cere Statului despagubiri banesti pentru paguba suferita, conform dreptului comun.

Capitolul 4 - Despre Consiliul Legislativ

Art. 72.: Consiliul Legislativ functioneaza pe baza legii sale organice.

Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atat inainte cat si dupa amendarea lor in comisiuni, afara de cele care privesc creditele bugetare. Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fara consultarea prealabila a Consiliului Legislativ, afara de cazul prevazut la alineatul urmator pentru proiectele de legi. Adunarile Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fara a mai astepta aprobarea Consiliului Legislativ, daca acesta nu-l da in termenul fixat de legea sa organica.

Capitolul 5 - Despre Puterea Judecatoreasca

Art. 73.: Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat in puterea unei legi.

Comisiuni si Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire si nici un cuvant, in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane. Juriul se desfiinteaza.

Art. 74.: Pentru intreg Statul Român exista o singura Curte de Casatie si Justitie.

Art. 75.: Numai Curtea de Casatie si Justitie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constitutiei. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de Casatie si Justitie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.

Art. 76.: Judecatorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege speciala care va interveni cel mai tarziu in termen de sase luni de la promulgarea prezentei Constitutii. In acest rastimp sanctiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

Art. 77.: Justitia militara se organizeaza prin lege.

Art. 78.: Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.

Puterea judecatoreasca nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum si actele de comândament cu caracter militar. Capitolul 6 Despre Institutiunile Judetene si Comunale

Art. 79.: Institutiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV - Despre Finante

Art. 80.: Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.

Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, Judetelor, Comunelor si Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.

Art. 81.: Nu se pot infiinta monopoluri decat prin lege si numai in folosul Statului, Judetelor si Comunelor.

Art. 82.: Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se pot infiinta decat in virtutea unei legi.

Art. 83.: In fiecare an Adunarile Legiuitoare incheie socotelile si voteaza bugetul fara a putea spori cheltuielile propuse.

Toate veniturile si cheltuielile Statului trebuiesc trecute in buget si socoteli. Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va face fata necesitatilor serviciilor publice aplicand bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 84.: Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuielilor Statului se va exercita de Inalta Curte de Conturi, care va supune in fiecare an Adunarilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi savarsite de Ministri in aplicarea lui.

Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarilor Legiuitoare cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu. Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea si examina legalitatea si corectitudinea executarii gestiunilor in toate serviciile publice. Acest corp va functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministri si va lucra dupa ordinele Sefului Guvernului.

Art. 85.: Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 86.: Pentru toata România exista o singura Curte de Conturi.

Art. 87.: Delapidarea de bani publici se califica crima si se pedepseste ca atare.

TITLUL V - Despre Ostire

Art. 88.: Toti cetatenii români sunt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.

Art. 89.: Gradele, decoratiunile si pensiunile militare nu pot fi retrase decat in virtutea unei sentinte judecatoresti.

Art. 90.: Contingentul ostirii se voteaza pentru fiecare an de Adunarile Legiuitoare.

Art. 91.: Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului si nu poate intra sau trece pe teritoriul României decat in virtutea unei legi.

TITLUL VI - Dispozitiuni generale

Art. 92.: Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben, Rosu, asezate vertical.

Art. 93.: Resedinta Guvernului e in Capitala Tarii.

Art. 94.: Limba româna este limba oficiala a Statului.

Art. 95.: Nici un juramant nu leaga si nu poate fi impus decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.

Art. 96.: Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.

In caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generala sau partiala.

TITLUL VII - Revizuirea Constitutiei

Art. 97.: Constitutia de fata nu poate fi revizuita in total sau in parte decat din initiativa Regelui si cu consultarea prealabila a Corpurilor Legiuitoare care urmeaza a indica si textele de revizuit.

Consultarea Adunarilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal si se exprima cu majoritate de doua treimi ale Adunarilor intrunite intr-una singura sub presedintia Presedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunostinta Regelui de presedintii celor doua Adunari insotiti de o Comisiune speciala. Textele noi, urmand a inlocui pe cele revizuite, se voteaza cu majoritate de doua treimi, de fiecare Adunare in parte.

TITLUL VIII - Dispozitiuni tranzitorii si finale

Art. 98.: Toate pamanturile expropriate si distribuite pe baza legii pentru reforma agrara a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din 13 Iunie 1921 si a legii pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi castigate si vor fi carmuite, pentru orice litigii relative la ele in prezent si pe viitor, de acele legi. Dispozitiunile acestor legi introduse in Art. 131 din Constitutia de la 1923 raman cu caracter constitutional. : Toate drepturile politice dobandite in virtutea decretelor-legi ratificate prin Art. 133 al Constitutiei din 1923, se respecta.

Toate codicele si legile in vigoare se vor revizui in vederea unificarii legislatiei, punandu-se in armonie cu principiile actualei Constitutii. Pana atunci ele raman in vigoare. Din ziua promulgarii Constitutiei de fata sunt desfiintate acele dispozitii din legi, decrete, regulamente si orice alte acte care sunt contrarii celor inscrise in aceasta Constitutie. Se abroga de asemenea din ziua promulgarii prezentei Constitutii, Constitutia promulgata cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923. Juriul in materie criminala va mai functiona pana la punerea Codului Penal Carol al II-lea si al Procedurii Penale in acord cu principiul statornicit in Art. 73 al : onstitutiei de fata. Pana la convocarea Adunarilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fara a mai fi nevoie de ratificarea lor. Statutul Familiei Regale are caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu procedura pentru revizuirea Constitutiei.

Art. 99.: Pentru alegerea Adunarilor Legiuitoare ce urmeaza a fiinta pe baza prezentei Constitutii, un Decret Regal cu putere de lege, in conditiunile Art. 98, va fixa conditiunile cerute pentru a fi alegator si ales, in Camera si Senat, circumscriptiunile electorale, numarul Deputatilor si Senatorilor, normele dupa care urmeaza a se face alegerea.

Acest decret are un caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu majoritate de doua treimi.

Art. 100.: Prezenta Constitutie, dupa ce va fi edictata de Rege, va fi supusa Natiunii Române spre "buna stiinta si invoire".

Un Decret Regal va fixa procedura dupa care se va urma in acest scop. Dupa terminarea acestei operatiuni si a aducerii rezultatului ei la cunostinta Regelui de catre Presedintele Consiliului de Ministri, Constitutia de fata va fi promulgata si intra in vigoare.

ACT DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL Român ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938

Noi subscrisii: Alexandru N. Gane, Prim Presedintele Consiliului Legislativ, Nicolae Badescu-Rosiori, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Eugeniu P. Banescu, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Gheorghe Drimba, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Corneliu Gheorghian, Consilier la Inalta Curte de Casatie, care prin Decretul MAJESTATII SALE CAROL AL II-LEA REGELE României, cu Nr. 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiti Inalta Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Român asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamatiunea de la 20 Februarie 1938, ne-am adunat la Ministerul Justitiei in zilele de 25 si 26 Februarie 1938 si am cercetat listele de votare din intreaga tara si din numarul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii sasezeci si patru) al votantilor am constatat ca 4.297.581 (patru milioane doua sute nouazeci si sapte mii cinci sute optzeci si unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA si numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci si trei) au votat impotriva. Acestea am gasit si le marturisim Inaintea Natiunei.

Facut la Bucuresti Sambata 26 Februarie anul una mie noua sute treizeci si opt.

Promulgam aceasta Constitutiune si ordonam sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata in "Monitorul Oficial".

Dat in Bucuresti, la 27 Februarie 1938.

Presedintele Consiliului de Ministri, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finantelor si ad-interim la Departamentul Justitiei, Ministrii Secretari de Stat, Ministru Secretar de Stat si ad-interim la Departamentul Afacerilor Straine, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Industriei si Comertului, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii, Domeniilor si Cooperatiei, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educatiei Nationale si ad-interim la Culte si Arte, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Internelor, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Apararii Nationale si ad-interim la Aer si Marina, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor.

Note

Prin Inaltul Decret Regal nr. 900 din 20 februarie 1938, publicat in "Monitorul Oficial", partea I, nr. 42 din 20 februarie 1938, Regele Carol al II-lea decreteaza noua Constitutie a României, hotarand supunerea ei "Natiunii Române spre "buna stiinta si invoire"".

In acelasi numar al "Monitorului Oficial" sunt publicate: a) Proclamatia Regelui Carol al II-lea catre români, din 20 februarie 1938, prin care acesta prezinta pe scurt continutul noii Constitutii decretate si o supune "invoirii poporului român"; b) Inaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul român a fost chemat in ziua de 24 februarie 1938 sa se pronunte prin plebiscit asupra Constitutiei decretate de Rege; c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiti cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.

Plebiscitul s-a desfasurat in ziua de 24 februarie 1938, fiind chemati la vot toti alegatorii inscrisi in listele electorale pentru Adunarea Deputatilor. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-si optiunea prin declaratie verbala, pentru sau impotriva Constitutiei, facuta inaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constitutie 4.297.581 de votanti, impotriva votand 5.483.

In "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate: a) Actul de constatare a voturilor date de poporul român asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtand data de 26 februarie 1938, intocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului; b) Cuvantul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului; c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Ministri catre Rege, prin care Constitutia este supusa sanctionarii regale; d) Constitutia, sanctionata prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea si contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, si de 15 membri secretari de stat.

Constitutia a intrat in vigoare la 27 februarie 1938, adica la data sanctionarii ei. Ea a abrogat expres, pe aceeasi data, Constitutia din 1923.

Constitutia din 1938 este suspendata, iar Corpurile legiuitoare sunt dizolvate, prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea si publicat in "Monitorul Oficial" nr. 205 din 5 septembrie 1940.

Textul Constitutiei din 1938 este reprodus dupa "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.