Credințe...

 

De-a pururea m-ați urmărit,
      Învăluite-n ceață.
Cu farmecul nețărmuirit
      Al dragostei de viață.

Mi-ați dat nădejde ca să lupt
      Cu griji și cu necazuri,
Ce-și grămădeau neîntrerupt
      Noianul de talazuri,

Și-adesea de cădeam înfrînt
      De trudă și durere,
Gseam la voi și crezămînt,
      Și leac de mîngîiere,

Înveselind cărarea mea
      Cu-alai de sărbătoare :
Copil îndrăgostit de-o stea,
      De-un cîntec sau de-o floare...

Și-acum vă duceți rînd pe rînd —
      Ieri una, astăzi una...
Mă părăsiți așa curînd,
      Pieriți pe totdeauna ?...

Dar eu atunci al cui rămîi,
      O, dragi credințe moarte ?
Pe drumuri, fără căpătîi,
      Vai, cine-o să mă poarte ?