Datinile și credințele poporului român/Pacatul

 

§ 1. De cînd au barbații montul de la gîtlej

Adam și Eva erau în rai, în al 9-lea ceri. în rai era tare frumos. Era o grădină și în grădina ceea era un măr, din care Dumnezeu le-a zis să nu mănînce mere. Dar un șerpe ședea în măr și a îndemnat pe Eva să guste. Eva a înghițit și i-a dat și lui Adam. Adam ș-a adus aminte de porunca lui Dumnezeu și s-a apucat odată de gîtiță și i s-a oprit bucățica în gît; de aceea au barbații montul acela la gîtlej, da femeia nu, că a înghițit. Pănă atunci oamenii erau îmbrăcați cu unghie pe ei, dar cum au păcătuit, pe loc s-au văzut goi și le-a fost rușine, cînd i-a strigat îngerul. Dumnezeu i-a alungat pe pămînt și i-a blastămat să se hrănească din furcă și din lopată.

Ioan Pisarciuc

Adam și Eva în rai erau foarte fericiți, dar Diavolul a venit la dînșii și le-a spus că de ce șed molcom? Să mai puie mîna unul pe altul, să șăguiască; așa i-a îndemnat la pacat. Atunci Dumnezeu i-a alungat.

Domnica Culincu, Mihalcea

§ 2. Contractul cu dracul, cărămida

Cînd au venit ei pe pămînt, dracul a zis lui Adam: „Iscălește-te că vei fi al meu”, căci pe pămînt dracul era stăpînitor. „Dacă nu știu cum”, a zis Adam. Dracul a făcut o cărămidă crudă, Adam a pus mîna, dracul a ars-o ș-a strîns-o în iad. Adam a rămas să fie a lui cu tot neamul său și numai așa i-a dat pămînt, ca să aibă unde lucra.

Pisarciuc

§ 3. Sufletele la iad

Dracul s-a apucat să facă Evei un copil cu șepte capete. Adam a zis că cine va tăia capetele acele îi va da ce va cere; dar nu știa ce va vroi diavolul. El le-a tăiat pe trei, iar patru singure au murit și pe copil l-a îngropat, dar cu sîngele lui a scris că Adam să-i deie toate sufletele, și cele vinovate, și cele nevinovate. Așa că se împluse iadul de suflete, de gemea. Hărtia cea cu înscrisul a slobozit-o într-un șip în apă, sub o piatră, și-a zis că nime n-a putea-o scoate decît acela ce se va naște din fecioară și se va boteza de două ori. Apoi a făcut un scaun, să-l prindă pe Dumnezeu, căci el voia să fie împărăția lui.

Același

§ 4. Diavolul ferecat. Judecata cea de pe urmă

Diavolul a făcut un scaun, anume ca să-l prindă pe Dumnezeu; după aceasta a făcut bal și l-a poftit să vie. Dumnezeu nu a vrut să meargă. Dar sfinții au zis că dracul a făcut atîtea, să cuvine să meargă macar pe un ceas și Dumnezeu la el. Dracul l-a poftit să șadă pe scaun, dar Dumnezeu se făcea că nu știe cum să șadă: punea ba o mînă, ba un picior întors, zicînd dracului să-i arete. Cum numai s-a așezat dracul, Dumnezeu a zis „Amin!” și deodată s-a trezit Necuratul legat cu trei lanțuri. Cînd s-a scuturat, lumea s-a cutremurat; era legat de stîncă. „Cum, a zis el, aice am eu să stau? Doar eu am dreptul la cele ce am făcut!” „Aice ai să stai, i-a zis Dumnezeu, pîn’ la judecata cea de pe urmă, atunci cei ce vor fi de-a dreapta mea vor fi ai mei, iar cei de-a stînga, dacă se vor scrie ție, vor fi ai tăi și atunci vei scapa!”

Același

§ 5. Jidanii și dejma

De la Adam și feciorii lui s-a înmulțit lumea și-a fost lume pănă la potop, șese mii de ani. Dar toți erau jidani, de aceea jidanii dau în toți anii, la sărbătorile de toamnă, dejmă dracului un jidan.

Același