Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a II-a)/Fondul autohton

 

Substratul

Limba strămoșilor noștri, geto-dacii, reprezintă, substratul limbii române. Pentru a numi cuvintele autohtone, specialiștii au convenit să folosească sintagma limba traco-dacă, pornind de la prezumția că traca este limba comună, iar daca este o variantă dialectală^[1].

Lipsa unui material lingvistic concludent referitor la limba traco-dacă (s-au păstrat doar câteva glose, inscripții și nume proprii) i-a determinat pe filologi să abordeze cu multă prudență această temă, în strădania de a nu se îndepărta de tărâmul cercetării științifice. De aceea, „numai ipotetic, fără a le putea dovedi geneza etimologică, au fost admise cuvinte traco-dacice în română”^[2].

Pentru a întocmi diverse liste de cuvinte presupuse a fi preromane, lingviștii^[3] au cercetat istoria limbii române, istoria limbii albaneze, apoi limbile vecine cu care româna a venit în contact, utilizând metoda comparativ-istorică a limbilor indo-europene și a limbilor romanice. Cea mai agreată metodă de lucru s-a dovedit a fi analiza cuvintelor românești în raport cu lexicul albanez, deoarece „știm despre albaneză că este o limbă indo-europeană, după unii fiind o continuare a ilirei din antichitate, după alții a tracei (ambele se vorbeau în antichitate în Peninsula Balcanică, daca fiind o varietate dialectală a tracei). Româna are în comun cu albaneza unele cuvinte care nu se regăsesc nici în latină, nici în greacă sau slavă. De aceea, se presupune fie că româna le-a împrumutat din albaneză, fie că ambele limbi le-au moștenit de la strămoșii comuni, ilirii sau tracii”^[4]. Și cum a doua variantă a fost considerată mai plauzibilă, s-au analizat elementele comune ale celor două limbi, identificându-se circa 90 de cuvinte, pe care specialiștii le-au considerat ca fiind „sigure din substrat”.

De-a lungul timpului, s-au încercat și alte metode de determinare a substratului, însă, în mod unanim, s-a acceptat ideea că doar materialul lingvistic albanez este edificator în acest sens: „Vechea metodă a comparației cu albaneza este calea cea mai sigură de a descoperi și explica vocabularul autohton al românei”^[5].

„Metoda albaneză” a permis, cu toată strădania lingviștilor, identificarea a doar 100 de elemente sigur dacice^[6]. De aceea, treptat, s-a acceptat ideea că „elementele de substrat din limba română nu se limitează la faptele comune cu albaneza”^[7]. Așa s-a ajuns la metoda comparativ-istorică aplicată limbilor indo-europene. Însă aceasta are un mare neajuns: necesită o activitate de reconstrucție a cuvintelor, pornind de la o listă de presupuși radicali indo-europeni - o operație care îndepărtează cercetarea lingvistică de la rigorile științifice.

Cele mai laborioase cercetări pe acest tărâm au fost realizate de prof. I.I. Russu. Acesta a pornit de la prezumția că elementele autohtone sunt de obârșie indo-europeană, astfel încât a utilizat, în procesul comparativ-istoric, lista de arhetipuri indo-europene, întocmită de J. Pokorny. Russu a definit aceste arhetipuri ca fiind „rădăcini și baze intermediare, formații primare, reconstruite și ipotetice corespunzând formelor sigure de înrudire dintre limbile sanscrită, persană, balto-slavă, germanică, celtică, latină, greacă etc.”^[8]

În mod firesc, această metodă a împărțit cercetătorii în două tabere, fapt care a generat o atitudine și mai prudentă față de analiza substratului limbii române. „A explica un cuvânt românesc direct prin i.-e. constituie o eroare de metodă, cercetările de acest fel ale lui Russu și Reickenkron reprezentând exerciții etimologice gratuite, lipsite de orice valoare demonstrativă, întrucât operează cu rădăcini, și nu cu cuvinte reale”^[9]. Replica ar fi fost: „Nu este permis să neglijăm nici un procedeu care ajută, în acest caz, la lămurirea originii unui termen cu obârșie necunoscută”^[10].

Au rezultat circa 90-100 de cuvinte, pentru care „nu există îndoieli privind originea lor preromană”, la care se adaugă alte 50-60 de cuvinte care, „se pot atribui numai cu probabilitate substratului”^[11]. Pentru acestea din urmă există posibilitatea ca, la o abordare etimologică, să se identifice elemente latine, grecești sau slave (idem). Cu multă îngăduință lista finală se poate lărgi la 200 de cuvinte, dacă se acceptă, măcar parțial, metoda comparativ istorică aplicată limbilor indo-europene, prin reconstrucția cuvintelor pornind de la rădăcini arhaice.

Cercetătorii au mai constatat că, în medie, unui cuvânt autohton cert, cu corespondent în limba albaneză, îi revine în medie șase derivate, ceea ce dovedește rezistența și productivitatea substratului.

Cu toate acestea, există în rândul lingviștilor convingerea că numărul „elementelor lexicale moștenite de la populația autohtonă” este mult mai mare, iar o parte din aceste elemente „nu au fost încă studiate de nimeni”^[12]. Pentru a soluționa acest neajuns, fie se impune abordarea unor metode de cercetare interdisciplinare, fie este necesară o analiză mai curajoasă a termenilor cu etimologie necunoscută.

Materialul lingvistic pe care îl avem la dispoziție în momentul de față se poate spune că are un „profund caracter popular”. Altfel spus, termenii din substrat „se referă cu precădere la păstorit și la formele primare de agricultură impuse de păstorit; în general sunt termeni care exprimă mediul elementar de viață al crescătorilor de vite”^[13]. O clasificare după domenii a cuvintelor autohtone ar avea în vedere: omul și părțile corpului (burtă, buză, ceafă, grumaz, gușă, rânză), familia (copil, moș), locuință, obiecte casnice (cătun, colibă, gard, vatră), îmbrăcăminte (brâu, căciulă), creșterea animalelor (baci, balegă, brânză, burduf, căpușă, gălbează, măgar, mânz, murg, stână, strungă, țap, urdă, zer, zgardă), forme de relief (baltă, groapă, mal, măgură), faună (cioară, năpârcă, pupăză, șopârlă, viezure), floră (brad, brusture, coacăze, copac, carpen, ghimpe, gorun, mazăre, mărar, mătrăgună), instrumente muzicale (fluier, trișcă)^[14].

O temeinică analiză morfologică, fonetică și semantică a termenilor din substrat, care au corespondent în limba albaneză, a fost realizată de Grigore Brâncuș (1983).

În privința răspândirii acestor cuvinte în dialectele românești, s-a constatat că, în mod paradoxal, cele mai puține elemente autohtone comune cu albaneza sunt atestate în istroromână (25), meglenoromână (48) și aromână (66), adică la sud de Dunăre. Iar în dacoromână, deși majoritatea fac parte din fondul lexical principal al limbii (v. Russu, 1981:131), cele mai multe elemente autohtone (comune cu albaneza) se regăsesc în graiurile nordice, după cum rezultă din analiza listelor care urmează.

Dacă unele cuvinte autohtone au dispărut din vorbirea curentă (cel mai reprezentativ exemplu este bască, iar despre bung, bucur și ghion se spune că erau proprii doar românei comune), cele considerate ca fiind elemente regionale, circulă, preponderent, în zona nordică (mieru, munună, hameș, bâlc, ciump, leurdă, zară etc.) și le regăsim în lexicul graiurilor din Maramureș și Transilvania de Nord.

În fine, o ultimă chestiune pe care dorim să o trecem în revistă este clasificarea cuvintelor socotite autohtone, în funcție de gradul de probabilitate al apartenenței la substrat. Ideea a apărut abia în momentul în care s-a propus extinderea listei cu termeni care nu au corespondent în limba albaneză. Astfel, cuvintele au fost împărțite în certe și probabile, iar ulterior s-a constatat că se impune o a treia categorie, a cuvintelor „care au fost greșit atribuite substratului”, adică improbabile^[15].

Din punctul nostru de vedere, lipsa materialului lingvistic care să dovedească ferm apartenența unor cuvinte românești la substrat, nu ne permite să catalogăm un cuvânt ca fiind în mod „cert” autohton. Cel mult, probabil. Utilizând mai multe criterii, am împărțit cuvintele presupuse ca fiind autohtone, în patru categorii.

Categoria A

Criterii: opinii unanime ale lingviștilor că respectivul termen aparține substratului; corespondent albanez (în mare măsură); nu e moștenit din latină; nu e împrumut; dicționarul etimologic al Academiei, DELR, nu folosește niciodată termenul de ”dacic” ”traco-dacic” ci doar termenul ”de substrat”. Atestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

Cuprinse în glosar: abur, abor, abure "vápor de apă"; argea, arjea "bolta unei clădiri"; baci "mai mare peste păstori"; balaur "monstru";
baligă "excrement de vită" celtic, cf. occitan Hérault bélégo (Trésor des Félibriges)

barz, bardz, barză "sur, cenușiu; pasăre migratoare"; bâlc "mlaștină, vale mocirloasă"; bâr "cuvânt cu care se îndeamnă oile"; brad "copac rășinos";

brâu "cingătoare lată; dungă, chenar" germanic, apoi pătruns în limbile slave. proto-Sl. *brъnja “hamuri” din Germ. brunjo “hamuri” ; și  Ladin brena “căpăstru” ; posibil Celtic (Gaelic brang, “căpăstru”.  

brusture, brustan "plantă ierboasă cu frunze late" riborasta la Dioscoride, De materia medica;

călbează, gălbează "distomoză hepatică"; ciucă "vârf de munte; măciulie"; 

ciuf "smoc de păr" și ital. ciuffo, de origine necunoscută;

ciump "ciot";

ciut "fără coarne; cu coada taiată; cu urechile mici"; coacăză "fructul coacăzului"; copil "punc"; curpen "mlădiță, vrej"; droaie "cârd; mulțime"; fărâmă "bucată mică"; ghionoaie "ciocănitoare";

grapă "unealtă agricolă" e slav, suprapus peste un termen celtic (Franța crebi ”a grăpa”, Puy-de-Dôme) ; grumaz "gât"; grunz "drob, bulbăre"; 

gușă "umflătură la gât" romanic sau celtic, cf. fr. gosier ”gâtlej”;
hameș "om lacom"; leurdă "usturoi de pădure"; mal "țărm; munte, deal, ridicătură"; măgură "movilă; tumul"; moș, moașă; noian "cantitate mare de apă"; rânză "stomac"; searbăd "fără gust, insipid, anost"; scăpăra "a scoate scântei lovind cremenele cu amnarul"; stână "așezare păstorească sezonieră"; strepede "vierme de brânză; codaț"; strungă "locul strâmt prin care trec oile la muls; defileu"; știră "stearpă"; țarc "ocol, staul"; urdă "derivat al laptelui de oaie".

Necuprinse în glosar: baltă "întindere de apă stătătoare" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș. ■ Cf. alb. baltë (MDA); atestat și în nordul Italiei și sudul Franței, ca *palta, nespecific limbii române.

brânză "produs din prelucrarea laptelui” - Cuvânt autohton: Hasdeu, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu. ■ Et. nec. (MDA);

bucura, bucur "a face, a aduce bucurie" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, Miklosich, Cihac; "se pornește de la adj. bucur (comparabil cu alb. i bukur "frumos", presupus ca bază a verbului a se bucura și a subs. bucurie)" (Brâncuș, 2009: 46). ■ Cf. alb. bukuron (MDA);

buză "margine" - Autohton: Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Cihac; alb. buzë; i.-e. *bu- "buză, sărutare", element onomatopeic de imitare a sărutului (Russu, 1970; v. și Pokorny, IEW, 103). Cuv. rom. > bg. buza "obraz" (Scriban, Capidan), pol. buzia "guriță" (Berneker, cf. DER), magh. buza "buza de sus". ■ Cf. alb. buzë (MDA);

căciulă "cușmă" - Autohton: Philippide, Rosetti, Russu, Reichenkron, TILR, Brâncuș, Cihac; alb. kësulë. ■ Et. nes., cf. alb cësulë (MDA);

căpușă "insectă fără aripi, parazitară" - Cuvânt autohton: Philippide, Russu, Brâncuș, Vraciu). ■ Cf. alb. këpushë (Șăineanu, DLRM, DEX, MDA). Cuv rom. > srb. kerpuša, bg. kapuš, kapǔška (Capidan); ucr. kapuš, magh. kapusa.

cătun "grup de gospodării țărănești care nu constituie o unitate administrativă" - Cuvânt autohton: Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich; alb. katun "sat; casă de țară", rad. i.-e. *kel-, *kol- "locuință" (Russu, 1970). ■ Cf. alb., sb. katun (DEX, MDA).
Foarte probabil nu e de substrat. E atestat geografic doar în sudul Munteniei. E absent în Transilvania. Mold. cătună e împrumutat dintr-o limbă slavă. Probabil împrumut tardiv.

ceafă "partea superioară a grumazului". Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, TILR, Brâncuș; alb. qafë; sensul de bază este de "gât", iar în alb. are și sensul de "trecătoare, pas, prislop" (Russu, 1970: 150). ■ Din alb. k'afe (MDA);

cioc "clonț, plisc" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Philippide, Rosetti, TILR; alb. çok. ■ Din alb. çok, cf. cioacă, ciocan, ciocăni (MDA);

ciocârlie "pasăre cântătoare cu pene pestrițe" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Vraciu, Reichenkron. ■ Et. nes., cf. ciocârlan (MDA);

copac "arbore" - Autohton: Philippide, Vraciu, Russu, TILR, Miklosich, Cihac; alb. kopaç(e), kopats "trunchi de arbore, buștean"; tema copa-tš- "a tăia, tăiat", rad. i-e. *(s)kep-, *(s)kop- "a mânui o unealtă tăioasă" (Russu, 1970: 151). ■ Cf. alb kopaç (MDA);

cursă "capcană de prins animale sălbatice" - Autohton: Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu; cf. alb. kurthë "cursă, capcană"; din rad. i-e. *kuer- "a face, a forma, a modela"; suf. -s- (alb. -th-) este tot de origine i.-e. (Russu, 1970: 155). ■ Cf. alb. kurthë (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. kursza, kurcsa "capcană, cursă".

fluier "instrument muzical de suflat" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, TILR, Brâncuș; alb. flojerë. ■ Et. nes., cf. alb. floere (MDA);
Nu e de substrat, ci provine din lat. flabeolum, fr. veche, catalană flaiol id.

gard "împrejmuire" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb gardh; i.-e. *g'herdh- "a împleti, a răsuci; a împrejmui, a îngrădi, a încinge". ■ Cf. alb. gardh (MDA); gata "teminat" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, Miklosich; alb. gat "gata". ■ Cf. alb. gat (MDA);

ghimpe "spin, țepușă" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, Cihac; alb. gjëmp; i.-e. glemp-, cu tema *gle-mo-, rad. i.-e. *guel- "a înțepa" (Russu, 1970: 165). ■ Din alb. gemp (MDA);

gresie "piatră; cute" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. gëresë; rad. i.-e. *gh(e)re-s-, *gres- "a freca, a pisa". ■ Din alb. garese "răzuș de olar" (MDA);

groapă "săpătură în pământ" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Miklosich; alb. gropë; i.-e. *ghrebh "a zgâria, a scurma, a săpa". ■ Et. nes., cf. alb. gropë (MDA);

jumătate "fiecare din cele două părți în care se poate divide un întreg" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, TILR, Brâncuș; alb. gjymës, gjymëtë, reamanejat în porțiunea finală după alb. dimidietas (Brâncuș). ■ Et. nec. (MDA);

mare (adj.) - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, Reichenkron. ■ Probabil ml mas, maris (MDA); celticul mor ”mare” cf. irl. mor ”mare”

mazăre "plantă leguminoasă" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, Reichenkron; alb. modhullë "mazăre"; i.-e. *mag'(h)-e-l-, rad. *mag'(h) "ceva mărunt" (Russu, 1970: 176). ■ Cf. alb. modhullë (MDA);

mânz "cal, măgar, catâr până la vârsta de un an" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. mës, mëzë "mânz de cal". ■ Cf. alb. mës (MDA);

mugur(e) "boboc" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. mugull. ■ Cf. alb. mugull (MDA);

murg "castaniu, roșu închis" - Autohton: Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu; cf. alb. murk, art. murgu "negru, gri, de culoare închisă"; din i.-e. *mor- "a înnegri; pată" (Russu, 1970). ■ cf. alb. murg (DEX, MDA);

năpârcă "șopârlă lipsită de membre; șarpe orb, șarpe de sticlă" - Autohton: Philippide, Russu, Brâncuș, Rosetti, Vraciu, Cihac; cf. alb. nepërkë, nepërtkë. ■ Cf. alb. nepërkë, nepërtkë (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA);

păstaie "teaca în care sunt închise boabele de leguminoase" - Autohton: Russu, Brâncuș; cf. alb. pistaë. ■ Cf. alb. pistaë (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. pastaja (DER).

pârâu (pârău, părău) "râu mic, vale mică" - Autohton: Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Miklosich, Cihac; alb. perrus "albia râului, pârâu, vale, torent"; i.-e. *per-ren-, rad. *er- "a pune în mișcare, a stârni" (Russu, 1970). ■ Cf. alb. përrua (MDA);

pupăză "pasăre insectivoră migratoare" - Autohton: Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu; cf. alb. pupëzë, pupë. ■ Cf. alb. pupëzë (DEX, MDA);

scrum "cenușă" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. shkrumb, var. shkrum "scrum"; rad. i.-e. *ker- "a arde". ■ Et. nes., cf. alb. shkrum (MDA);

sâmbure "miez" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. thumbullë "nasture, nod, măciulie". ■ Et. nes., cf. alb. thumbullë (MDA);

șopârlă "reptilă" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, Reichenkron, TILR, Brâncuș, Cihac; alb. shapi "șopârlă". ■ Et. nes., cf. alb. shapi (MDA);

țap "masculul caprei" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș, MDA; cf. alb. cap. Cuv. rom. > scr., slov., ceh., pol., ucr., rus. cap, magh. cáp (Berneker, Vasmer, Edelspacher, cf. DER; Scriban).
Cu siguranță nu face parte din substratul dacic sau balcanic, fiind atestat și în Italia, în jurul Romei, zappo AIS harta 1080 BECCO tsappu etc.

ț(e)apă "țepușă" - Autohton: Vraciu, Rosetti, Reichenkron, TILR, Brâncuș; alb. thep. ■ Et. nes., cf. alb. thep "vârf ascuțit de stâncă" (MDA);

vatră "locul unde se face focul; locuință, casă" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich, Cihac; cf. alb. vatrë, din i.-e. *āt- "foc" (Russu, 1970: 211). ■ Cf. alb. vatrë (DEX, MDA). Cuv. rom. > scr. vatra, bg. vatra, slov. vatra, ucr. vatra, pol. watra, magh. vátra, rus. vatrucha (Scriban, DER).

viezure "bursuc" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, Reichenkron, TILR, Brâncuș; alb. vjedhullë "viezure". ■ Cuvânt de origine traco-dacă, cf. alb. vjedhullë (MDA);

zară "zer; lapte bătut" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, Reichenkron, TILR, Brâncuș; alb. dhallë. ■ Et. nes., cf. zer (MDA).

Neatestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

bască "lâna tunsă de pe o oaie" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Phipippide, Russu, TILR, Brâncuș; din i.-e. *bhas-, lărgit cu elementul -k- (Russu, 1970: 139). ■ Din alb. baskë (MDA);

bunget "pădure deasă și întunecoasă; desiș; codru secular" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Phipippide, Russu, TILR, Brâncuș, Cihac; alb. bunk bunku "stejar, gorun"; i.-e. *bung- "stejar". ■ Din alb. bunk + suf. -et (MDA);

druete "buștean, trunchi de lemn" (Oltenia, Țara Hațegului și Munții Apuseni) - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, Russu, TILR, Brâncuș; alb. drutë, dru, druja "lemn, copac, prăjină". ■ Din alb. dru (MDA);

ghiuj "om bătrân" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Rosetti, TILR, Brâncuș; alb. gjush. ■ Cf. alb. gjush (MDA).

Categoria B

Criterii: Soluțiile etimologice nu au întrunit unanimitatea specialiștilor; termenii nu sunt moșteniți din latină; nu sunt împrumuturi dovedite ferm; în general, fără corespondent în albaneză; argumentele fac referire la fondul proto-indo-european; de regulă, dicționarele Academiei consideră aceste cuvinte ca fiind cu etimologie necunoscută sau nesigură.

Atestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

Cuprinse în glosar: bordei "încăpere săpată în pământ"; căpută "partea încălțămintei ce acoperă piciorul de la gleznă la vârful degetelor"; codru "pădure mare și bătrână"; creț "cârlionțat"; genune "abis"; gogă "personaj imaginar cu care se sperie copiii"; hututui "(om) nătâng"; sterp "neroditor"; straiță "traistă"; zgardă "șirag de mărgele".

Necuprinse în glosar:

amurg "înserare, apus de soare" - Autohton: Russu (fără corespondent în alb.). ■ Din a + murg (MDA);

bag (< a băga) "introduc, vâr" - Autohton: Phipippide, Russu, Reichenkron (< i.-e. *bhedh-uo), Miklosich. ■ Et. nes. (MDA);

băiat "copil" - Autohton: Russu (fără corespondent în alb.), Reichenkron (< i.-e. *bheu-). ■ Et. nec. (MDA); burtă "stomac" - Autohton: Russu, TILR. ■ Et. nec. (MDA);

butuc "bucată groasă de lemn; buștean" - Autohton: Philippide, Russu. ■ Et. nec. (MDA);

dărâma "a culca la pământ" - Autohton: Russu, Brâncuș (cuv. probabil); alb. dërmon, dermija-të "ruine, hârburi, dărâmături; i.-e. *der-, *dera- "a jupui, a trage pielea, a despica". ■ Lat. deramare (MDA);

fluture "insectă cu aripi colorate" - Autohton: Vraciu, Brâncuș; alb. fluturë (fluturonj). ■ Lat. *flutulus (MDA);

leșina "a ameți" - Autohton: Russu, Reichenkron. ■ Et. nec. (MDA);

măgar "animal domestic din familia calului, cu urechile mari" - Autohton: Philippide, TILR, Brâncuș; alb. magar (gomar). ■ Din alb. magar, bg. magare (MDA);
din semit. hamor ”măgar” termen mediteranean. mărar "plantă erbacee aromatică" - Autohton: Rosetti, TILR, Brâncuș; alb. mërajë. ■ Cf. ngr. marathron, alb. mëraj (MDA); melc "specie de gasteropod" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Vraciu, Russu, Reichenkron (< i.-e. *meldhui-). ■ Et. nes. (MDA);

mire "bărbat în ziua căsătoriei" - Autohton: Hasdeu, Philippide, Vraciu, Russu, TILR. ■ Lat. miles "soldat", cf. alb. mirë "bun" (MDA);

pururea "mereu, fără încetare, veșnic" - Cuvânt autohton: Russu, Brâncuș; cf. alb. përherë "pururea", din rad. i.-e. *per- "prin, peste" (Russu, 1970: 189). ■ Cf. lat. purus (MDA). rață "specie de pasăre" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Philippide, TILR. ■ Et. nes., cf. alb. rosë (MDA);

traistă "staiță" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Et. nes., cf. alb. trajstë (MDA);
din gr. bizant. τάγιστρον ”tagistron” sac de mâncare pentru cai, din vb. ταγίζω tagizo a repartiza o rație de hrană.

țăruș "par ascuțit la un capăt" - Autohton: Russu, Reichenkron. ■ Et. nes., cf. alb. thurr "a împleti nuiele la gard" (MDA);

zgură "reziduu, mineral, funingine" - Autohton: Vraciu, Reichenkron; alb. zgjrë. ■ Et. nes., cf. alb. zgjyrë (MDA).

Neatestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

abeș, interj. "într-adevăr, zău" (reg., Banat) - Autohton: Hasdeu, Vraciu, Phipippide, TILR. ■ Et. nec. (MDA);

broancă "varietate de fasole cu bobul mare" - Autohton: Hasdeu, TILR. ■ Et. nec. (MDA);

buc "pleava rămasă după vânturarea semințelor de cânepă; scame rămase de la pieptănarea cânepei" - Autohton: Rosetti, TILR, Brâncuș. ■ Et. nes., cf. alb. byk (MDA);

daș "miel" (reg., Muscel) - Autohton: Russu, TILR; alb. dash "berbece"; i.-e. *dhei, *dhe- "a suge, a alăpta" > "pui mic de animal". ■ Neat. în MDA;

deh, inter. "exprimă o atitudine de neîncredere, șovăială" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Et. nes., cf. conj. de (MDA);

lehăi "a vorbi fără rost" - Autohton: Philippide, Vraciu, TILR. ■ Et. nec. (MDA); lete (îndelete) "timp liber, răgaz" (reg., Olt.) - Autohton: Rosetti, TILR, Brâncuș. ■ Din vsl. lěto (MDA);

maldac (măldac) "mănunchi de fân" - Autohton: Hasdeu, Vraciu, TILR. ■ Et. nes., cf. ngr. maldakus "legătură de răchită" (MDA);

mușcoi "catâr" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, TILR; alb. mushk. ■ Din mâșc "catâr" (cf. alb. musk) + suf. -oi (MDA).

Categoria C

Criterii: Soluțiile etimologice sunt propuse de unul sau cel mult doi lingviști; nu sunt împrumuturi sau moștenite din latină; în general, dicționarele Academiei le consideră cu etimologie necunoscută sau nesigură.

Atestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

Cuprinse în glosar: andrea (îndrea, undrea) "acele cu care se împletesc obiecte de lână"; boreasă "nevastă, femeie"; brândușă "plantă din familia iridiacee"; bua (abua) "îndemn de a se liniști"; bulz "cocoloș"; burduf "pântece, foale"; cață "băț lung"; cârlan "miel sau ied până la un an"; cujbă "plantă erbacee"; curcubeu "fenomen optic"; curma "a tăia"; custură "tăiș de cuțit"; descăța "a desprinde"; gudura (despre animale) "a-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om"; întrema "a se întări, a se însănătoși"; mădări "a (se) răsfăța"; mă (măi, mări, măre) "cuvânt de adresare"; mălai "porumb"; mămăligă "pastă din făină de porumb"; munună "cunună de mireasă"; mușat "frumos"; scurma "a răscoli"; spânz "plantă erbacee"; spuză "cenușă fierbinte"; sterejie "țurțur de funingine"; șale "zona lombară"; tureac "carâmb"; țicleu "vârf de deal"; vătui "ied de un an"; toacă "placă de lemn"; urdoare "secreție a ochilor".

Necuprinse în glosar:

aprig "neîndurător, aspru, puternic" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

cioară "pasăre cu penaj negru" - Cuv. autohton (Hasdeu, cf. DER).

boare "adiere de vânt" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

bură "ploaie măruntă; ceață, chiciură" - Autohton: Philippide. ■ Cf. srb. bura (DEX); din sl. burja "furtună", cf. rus. bura, srb. bura "vânt dinspre nord" (Cihac); et. nesigură, cf. it. buriana "vânt rece, viscol" (MDA).

burlan "jgheab" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

cruța "a feri, a apăra; a evita; a trata cu blândețe". - Autohton: Russu; alb. kurtsen. ■ Et. nec. (MDA);

descurca "a descâlci; a găsi o soluție" - Autohton: Russu. ■ Din des + (în)câlci (MDA);

ghiară "formație cornoasă ascuțită" - Autohton: Russu. ■ Et. nes., cf. sp. por garra (MDA);

gâde "călău" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nec. (MDA);

măceș "arbust" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

mătură "unealtă dintr-un mănunchi de nuiele" - Autohton: Russu; alb. netullë, arhetip *metula. ■ Et. nec. (MDA);

mendre "a-și face toate poftele" - Autohton: Philippide. ■ Et. nec. (MDA);

mișca "a ieși din starea de repaus" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

molid (molft, molidv) "arbore rășinos" - Autohton: Philippide. ■ Cf. alb. molikë (MDA);

morman "cantitate mare dintr-un material" - Autohton: Russu. ■ Et. nes., cf. gorgan (MDA);

moț "smoc, șuviță de păr" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. moc (Capidan, cf. DER).

na! "poftim!" - Autohton: Philippide. ■ Cf. alb. na (MDA);

nițel "puțin" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

pânză "țesătură" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

răbda "a suporta" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

reazăm (reazim) "sprijin" - Autohton: Russu. ■ Post verbal de la rezema, cu et. nec. (MDA); stăpân "domn, patron" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Et. nes., cf. sl. stopanǔ (DEX, MDA); din sl. stopanǔ "domn" (Șăineanu; Miklosich, Cihac, Tiktin, Conev, Candrea, Rosetti, cf. DER). stejar "specie de arbori" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nec. (MDA);

sugruma "a strânge de gât" - Autohton: Russu. ■ Din sub- + grumaz (MDA);

țipa "striga" - Autohton: Philippide, Reichenkron. ■ Et. nec. (MDA);

viscol "vânt puternic" - Autohton: Russu, Reichenkron. ■ Et. nec. (MDA);

șir (înșiră) "rând, șirag" - Autohton: Russu. ■ Refăcut după șire (pl. de la șiră) (MDA).

Neatestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

aldea, adj. neh. "a(l) lui...; cei din familia..." - Autohton: Hasdeu. ■ Din al + de (MDA);

alior "plantă erbacee din fam. euforbiaceelor" (reg., Muntenia, Moldova) - Autohton: Philippide. ■ Et. nes. pentru alior, respectiv ai + suf. -or pentru aior (MDA);

bitușă "bundă, cojoc (reg., Trans.) - Autohton: Philippide. ■ Et. nec. (MDA);

bucșesc (bucși) "a îndesa" - Autohton: Philippide. ■ Et. nec. (MDA);

burtucă "gaură în gheață; copcă" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nes., cf. bortă (MDA);

culbec "melc; cochilie" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Probabil contam. dintre codobelc + melc (MDA);

ghes, a da ghes (cuiva) = a da o lovitură ușoară (un îndemn) - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

ghioagă "bâtă de lemn cu măciucă în vârf" - Autohton: Russu; alb. kl'oke; tema ghiog-, *glog-, conține rad. i.-e. *gel- "a învălui, rotund, sferic" (Russu, 1970: 166). ■ Et. nec. (MDA);

ghiont "lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci)" - Autohton: Russu. ■ Et. nec. (MDA);

lostun "șobolan" - Autohton: Philippide. ■ Et. nec. (MDA);

sugușa "a sugruma" - Autohton: Russu. ■ Din sub- + gușă (MDA);

țundră "haină țărănească lungă" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nec. (MDA).

Categoria D

Criterii: Propuneri răzlețe; fără corespondent în alb.; alte soluții etimologice indică "moștenit din latină" sau împrumut.

Atestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

Cuprinse în glosar: acăța "a prinde de ceva"; alac "specie de grâu"; anina "a agăța"; baier "toartă"; băl "alb"; bortă "scorbură"; botă "bâtă"; caier "mănunchi de lână"; carâmb "loitră"; ciocan "unealtă"; ciung "fără un braț"; colibă "adăpost provizoriu"; cot "articulație"; covată "albie"; crac "picior"; gardină "crestătură"; grui "colină, movilă"; lepăda "a arunca"; plai "drum de munte"; prunc "copil"; șoric "piele de porc pârjolită"; țarină "ogor"; uluc "jgheab, canal".

Necuprinse în glosar:

ademeni "a atrage, a mitui" - Autohton: Hasdeu, TILR. ■ Din magh. adomány (MDA);

adia "a clătina" - Autohton: Russu. ■ Lat. adiliare (MDA);

agiuță "drac" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Din ngr. agos (MDA);

aidoma "la fel" - Autohton: Hasdeu. ■ Din sl. aidoma (MDA);

ameți "a se năuci" - Autohton: Russu. ■ Lat. *ammattire (MDA);

arunca "a îndepărta" - Autohton: Russu. ■ Lat. averruncare (MDA);

beregată "gât" - Autohton: Russu. ■ Et. nes., cf. srb. berikat (MDA);

brici "instrument de oțel, ascuțit, cu care se taie barba" - Autohton: Philippide. ■ Din sl. bricǐ (MDA);

buiestru "mersul calului" - Autohton: Russu. ■ Lat. *ambulester (MDA);

burghiu "sfredel" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Din tc. gurgü (MDA);

cârlig "piesă de metal cu un capăt îndoit" - Autohton: Russu. ■ Cf. bg. kirli (MDA);

ciomag "bâtă lungă și groasă" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Din tc. çomak (cumak) (MDA);

ciupi "a pișca" - Autohton: Philippide, Vraciu, Rosetti, TILR. ■ Cf. srb. čupati (MDA);

copleși "a acoperi, a împovăra" - Autohton: Philippide. ■ Probabil lat. complexire (MDA);

deretica "a înlătura" - Autohton: Russu. ■ Lat. de-radicare (MDA);

dop "bucată dintr-un material cu care se astupă deschizătura unui vas" - Autohton: Russu. ■ Din săs. Dopp (MDA);

fasole "plantă leguminoasă" - Autohton: Philippide. ■ Din ngr. fasóli (MDA);

gaură "adâncitură" - Autohton: Philippide. ■ Lat. *cavula (MDA);

gorun "specie de stejar" - Autohton: Russu, TILR. ■ Din srb., bg. gorun (MDA);

iele "duhuri ale vântului" - Autohton: Hasdeu;

leagăn "pat pentru copii mici" - Autohton: Philippide, Russu. ■ Din legăna (MDA);

lighean "vas folosit la spălatul rufelor" - Autohton: Philippide. ■ Din tc. ligen, legen (MDA);

măr "pom din familia rozaceelor" - Autohton: Philippide. ■ Lat. melus (MDA);

mărăcine "ghimpe, țeapă, spin" - Autohton: Philippide. ■ Lat. marrucina (MDA);

mistreț "porc sălbatic" - Autohton: Russu, Philippide. ■ Lat. mixticius (MDA);

mlaștină "tău" - Autohton: Philippide. ■ Din vsl. *mlaština, cf. mlacă (MDA);

mușuroi "moviliță" - Autohton: Brâncuș. ■ Lat. mus araneus (MDA);

păstra "a ține la loc sigur" - Autohton: Russu. ■ Din bg. pastrja (MDA);

scula "a (se) ridica în picioare" - Autohton: Russu. ■ Lat. *excubulare (MDA);

țurcă "bețișor ascuțit la ambele capete" - Autohton: Hasdeu. ■ Din ucr. țurka (MDA);

zburda "a se zbengui" - Autohton: Russu. ■ Probabil lat. *exburdare (MDA);

zestre "avere" - Autohton: Russu. ■ Lat. dextrae (MDA);

zgâria "a produce o tăietură superficială" - Autohton: Russu, Reichenkron; alb. shk'er; i.-e. *sker-, *ker- "a tăia" (Russu, 1970: 216). ■ Lat. *scaberare (< scaber) (MDA).

Neatestate în graiurile din Maramureș și nordul Transilvaniei

ală "balaur" - Autohton: Hasdeu. ■ Din srb. ala, hala (MDA);

andilandi "pasăre cu pene colorate și strălucitoare, de care se vorbește în basme" - Autohton: Hasdeu, Philippide. ■ Din tc. anadie (MDA);

băsău "răzbunare, ură, ranchiună" - Autohton: Hasdeu. ■ Din magh. bossú (MDA);

chelbe "boală contagioasă a pielii capului" - Autohton: Philippide. ■ Et. nes., probabil chelbaș (< tc. kel + baš) (MDA);

cotei "cot; zig-zag" - Autohton: Philippide. ■ Din cot + suf. -ei (MDA);

dârstă "piuă, vâltoare" - Autohton: Philippide; alb. dërstilë, drahstë. ■ Din bg. drăstja (MDA);

mărat "sărman, biet, nenorocit" (reg., Banat) - Autohton: Russu; alb. mjerë; i.-e. *mer- "a freca, a pisa, a prăpădi" (Russu, 1970: 179). ■ Probabil lat. malehabitus (MDA);

ravac "mierea care se scurge din faguri" - Autohton: Hasdeu. ■ Din tc. ravak (MDA);

tulei "puful puilor de pasăre" - Autohton: Hasdeu. ■ Et. nes., cf. srb. tulaj (MDA).

Însumate, cele patru categorii totalizează 252 de cuvinte (categoria A = 82 de termeni; categoria B = 36; categoria C = 69; categoria D = 65). Explicația pentru această cifră relativ mare rezidă din faptul că au fost suprapuse listele întocmite, de-a lungul anilor, de diverși cercetători. Dacă excludem cea de-a patra categorie, despre care există suspiciuni că ar putea fi împrumuturi din alte limbi, obținem 187 de termeni, ceea ce s-ar înscrie în media „cuvintelor certe și probabile”, vehiculată de specialiști.

În total, în graiurile din Maramureș și Transilvania de Nord regăsim 208 cuvinte. Fără cele din categoria D, avem 162 de cuvinte; o cantitate apreciabilă, dacă ținem cont de faptul că toți acești termeni îi regăsim în vorbirea curentă a populației din aria cercetată. În glosar, figurează 110 cuvinte apreciate ca fiind de substrat (dacă luăm în considerare toate cele patru categorii).

Toponime presupuse autohtone

După Filipașcu (1940: 20-21): Borșa; Leordina; Petrova (Petrodawa); Tursad; Iras; Iza (Pons-Izez); Tisa; Taras (Tyras și Thrax); Bârjava; Talabârjava; Ondava; Bratila; Dârmoxa; Codrava; Târmoxa; Toroiaga; Zimbroslava.

O parte din toponimele indicate de Filipașcu sunt situate în Maramureșul din dreapta Tisei. În literatura de specialitate, singurul hidronim din Maramureș considerat de origine dacică este Tisa: "Tisia, Pathisus, Parthiscus, Titza > rom. Tisa"^[16].

Polisemantismul acestui cuvânt vizează: Tisa, râu; Tisa, sat aparținător de comuna Bocicoiu Mare.

Alte toponime (probabile) din substrat: Mureș (denumit, în antichitate, Maris), din componența numelui Maramureș; Marmația, un presupus nume antic pentru regiunea Maramureș; Drobodava, pârâu, afluent al râului Iza, în loc. Săcel (Grad, 2000: 14);

Antroponime derivate din cuvinte presupuse autohtone

Atestate în Maramureș și Transilvania de Nord: Baciu, Băcilă; Bala; Baltă, Băltan, Băltean; Barz, Bârzan, Bârzea; Bâlc, Bălc, Bâlcu; Bârle, Bârlea, Bărlea; Bordei, Bordean, Bordeianu; Brad, Bradea, Brădean, Brădeanu, Bradu, Brăduț; Brândușă, Brândușe, Brândușan; Brânză, Brânzan, Brânzei, Brânzeu; Brustureanu; Bucur, Bucureanu, Bucurenciu, Bucurici; Bulz, Bulzan; Butuc; Buzaș, Buzat, Buzatu, Buzea, Buzură; Căciulă; Căpușan; Cârlan; Cioară, Cioran; Cioc, Cioca, Ciocan; Ciocaș, Ciocian, Ciocârlan; Ciuc, Ciucă, Ciuca, Ciucaș; Ciufu; Ciuta, Șut, Șuta, Șuteu; Cârlig; Codre, Codrea, Codrean, Codreanu; Copăceanu; Copil, Coptil; Creț, Creța, Crețan; Curpan, Curpenar; Fărâmă; Flueraș; Fluțar; Ghimpu; Gog, Goga; Goron; Groapa; Gruia, Gruianu; Grumaz, Grumeza; Gușa, Gușat, Gușu; Mare; Măgurean, Măgureanu; Măzăroi; Mânzat; Moș, Moșică, Moșneagu, Moșnean, Moșu, Moșuț, Moșuțan; Mugur, Mugurean; Murg, Murgu, Murgulean; Mușat; Pârâu, Părău, Părăuan; Pupăză, Pupeză; Strungariu, Strugaru; Traistă, Trăistaru, Trăistău; Țapu; Țepar; Țăruș; Urda, Urdaș, Urdea; Vatră.

Limba latină

În legătură cu procesul de romanizare a Daciei, trebuie precizat faptul că acesta s-a declanșat cu trei secole înainte de războaiele daco-romane, grație contactelor economice între regatul geto-dac și imperiul roman. După colonizarea provinciei de la nord de Dunăre de către împăratul Traian, acest proces s-a accelerat. Nu se poate preciza câți dintre coloniști erau cetățeni romani, "important este că vorbeau, în marea lor majoritate, limba latină, după cum mărturisesc fără echivoc inscripțiile": din aproape 3.000 de antroponime prezente în inscripțiile din Dacia, peste 2.200 sunt romano-italice (74%), restul sunt grecești, ilirice, celto-germanice sau traco-dacice^[17].

Un alt aspect cert este faptul că "limba română are la bază latina populară, latina vorbită, cotidiană, uzuală"^[18]. După unii cercetători, "fondul lexical moștenit din latină are un mai pronunțat caracter popular în română, decât în celelalte limbi romanice"^[19], ceea ce reflectă rusticitatea vieții daco-romanilor de după anul 275.

În timpul dominației directe a provinciei dacice, romanii au procedat la un act de civilizare, prin implementarea tehnicii, a culturii și a justiției romane. S-au construit rețele de drumuri și edificii impunătoare în unele localități. În orașe s-au introdus sisteme de încălzire, aducțiune cu apă, sisteme de canalizare, terme, amfiteatre, băi, temple. De aici prestigiul care a impus în scurt timp limba latină.

Se presupune, de asemenea, faptul că decizia împăratului Aurelius Antonius Caracalla, din anul 212, de a acorda cetățenie romană tuturor oamenilor liberi din imperiu, a avut un ecou puternic în provincia dacică și a contribuit la procesul de romanizare a provinciei.

Trebuie să fi existat un moment (până în secolul al VI-lea) și un context în care, după "dezgustul care îl inspira odinioară latina", a urmat dorința de a o învăța; ba mai mult, s-a manifestat tot mai pregnant dorința băștinașilor de a se numi urmași ai romanilor, adică rumâni. E posibil ca valurile migraționiste să fi avut un rol determinant în acest proces, care practic a desăvârșit etnogeneza poporului român.

Se presupune că asimilarea dacilor liberi din ținuturile de nord ale provinciei romane s-a realizat până în secolul al VI-lea.

Cuvintele aparținând stratului latin au înlocuit majoritatea termenilor din vorbirea curentă (sec. III-VI) transformând practic limba dacică într-un dialect latin (sec. VII-VIII), care devine apoi o limbă romanică - limba română. "Așa dispar dacii din istorie: nu dintr-o dată, nu exterminați în războaie sau dezrădăcinați, ci treptat, cedând în fața superiorității civilizației materiale și a culturii latine, adoptând obiceiurile romanilor și limba lor"^[20].

Este important de menționat faptul că procesul de romanizare a teritoriilor nord-dunărene a mai beneficiat de aportul a trei evenimente importante: în secolul al XI-lea, limba latină se impune ca limbă a cultului catolic în Transilvania, iar la mijlocul secolului al XII-lea, latina devine limba oficială a cancelariilor voievodale și orășenești^[21]; în secolul al XIX-lea, Școala Ardeleană a promovat insistent limba latină ceea ce a lăsat urme asupra lexicului regional, dar și a limbii române standard.

După unii autori, am moștenit din latină circa 1.500 - 1.600 de cuvinte, fără derivate^[22]; alții vorbesc despre 1.800 de termeni (statistica lui Macrea), însă în literatura de specialitate se admite că s-au conservat în limba română circa 2.000 de cuvinte din latină^[23]. Dintre acestea, 827 fac parte din fondul de bază al limbii române (după Graur, 1957), ceea ce reprezintă 58,21% (dintr-un total de 1.417 termeni). Cu alte cuvinte, "se poate vorbi românește, se pot construi chiar fraze întregi aproape exclusiv cu elemente latinești, dar cu greu ai putea încropi o propoziție cât de modestă și simplă numai cu elemente de împrumut, fără cuvinte moștenite"^[24].

Redăm, în continare, lista termenilor (moșteniți și împrumutați) din latină, cuprinși în glosar (și addenda):

Substantive:

- Omul: fată (< lat. feta); făt "copil, prunc" (< lat. fetus); om (< lat. homo); prunc (< lat. puerunculus); nat "individ, om, persoană" (< lat. natus); șpur "copil nelegitim (din flori), bastard" (< lat. spuriusaum); viță "mlădiță" (< lat. *vitea = vitis).

- Părțile corpului omenesc: arm "coapsă" (< lat. armur); boarșe "testicule" (< lat. *byrsea); brâncă "mână" (< lat. branca); buric (< lat. *umbilicus); cap (< lat. caput); căpățână (< lat. pop. capitina); cot (< lat. cubitus, cubitum); dinte (< lat. dens, dentis); floc "smoc (sau fir) de păr" (< lat. floccus); foale "pântece, burtă, stomac" (< lat. follis); gușă "umflătură a gâtului" (< lat. guesiae); lacrimă (< lat. lacrima); pântece "burtă" (< lat. pantex, -ticis); rărunchi "rinichi" (< lat. renunculus); șale "partea spinării din regiunea lombară a coloanei vertebrală" (< lat. sella); țâță "sân, mamelă" (< lat. *titia); vână "venă, arteră" (< lat. vena); vintre "pântece, abdomen, burtă" (< lat. venterris).

- Maladii: ciumă "pestă" (< lat. cyma); ghindură "nod, umflătură" (< lat. glandula); gută "apoplexie, paralizie" (< lat. gutta); lingoare "tifos; febră tifoidă" (< lat. languororis); lunatic "somnambul; prostănac" (< lat. lunaticus); mătrice "reumatism" (< lat. matricem); ulcior "bubă la ochi" (< lat. hordeolus, după ulcior); zgaibă "rană, zgârietură care a prins coajă" (< lat. scabia = scabies).

- Îmbrăcăminte, accesorii: baier "brâu, curea" (< lat. bajulus); balț "voal" (< lat. balteus); brace "indispensabili, izmene" (< lat. bracae); cămașă "îmbrăcăminte care acoperă bustul" (< lat. camisia); cunună "coroană" (< lat. corona); mărgea "bob de sticlă colorată" (< lat. med. margella); păioară "voal" (< lat. palliola).

- Locuiță, anexe, gospodărie: bătătură "ogradă, curte" (< lat. battitura); casă "locuință" (< lat. casa); călăreț "pragul de sus al porților de lemn" (< lat. caballaricius); fate "așchii" (< lat. fac(u)la); foc (< lat. focus); fodoment "fundament, temelie, fundație" (< lat. fundamentum); fruntar "pragul de sus al porților de lemn" (< lat. frontale); fum "gospodărie într-o localitate rurală" (< lat. fumus); masă (< lat. mensa); mur "zid de piatră" (< lat. murus); pătul "podină" (< lat. *patubulum = patibulum); poartă (< lat. porta); spuză "cenușă fierbinte amestecată cu jăratic" (< lat. *spudia = spodium); tindă "încăpere la intrarea caselor țărănești" (< lat. *tenda); ușor "stâlp vertical de care se prinde canaturile ușii" (< lat. osteolum).

- Obiecte și unelte casnice: bute "butoi din doage de lemn" (< lat. buttis); car "vehicul cu patru roți, din lemn, cu tracțiune animală" (< lat. carrus); căpăstru "parte din harnașament" (< lat. capistrum); chingă "curea, legătură" (< lat. *clinga = cingula); căldare "cazan, vas, găleată" (< lat. pop. caldaria); cățân "vas de lemn; blid" (< lat. catinum); căuc "linguroi; vas de scos apă" (< lat. caucus); cep "dop" (< lat. cippus); ciutură "găleată" (< lat. pop. *cytola); cupă (< lat. cuppa); funie (< lat. funis); lumină "lumânare" (< lat. *lumina < lat. lumen, luminis); mai "lemnul cu care se bat rufele când se spală" (< lat. malleus); sulă "unealtă folosită la găuritul materialelor textile și de piele" (< lat. subula); ulcior "vas de lut" (< lat. urceolus).

- Bucătărie (mâncăruri, băuturi): caș (< lat. caseus); ciur "sită" (< lat. cibrum = cribum); curastă "laptele din primele zile după fătare" (< lat. colostra); făină (< lat. farina); lături "apă murdără în care s-au spălat vasele" (< lat. lavatura); merinde "provizii, hrană rece" (< lat. merenda); mișină "provizii de cereale sau alimente" (< lat. *messionare); moare "saramură" (< lat. moria); mursă "miere de albină amestecată cu apă" (< lat. (aqua) mulsa); oală "vas de lut" (< lat. olla); păsat "boabe de mălai măcinate mare" (< lat. pinsatum); putină "vas de lemn folosit la păstrarea laptelui" (< lat. *putina); saț "saturare, îndestulare" (< lat. satium); său "grăsime animală, seu" (< lat. sebum); sor "șoric (de porc)" (cf. lat. solum); zamă "supă" (< lat. zema); zăr "lichidul ce rămâne din lapte" (< lat. serum).

- Instrumente muzicale: bucium "instrument muzical de suflat" (< lat. bucinum); ceteră "vioară" (< lat. pop. cithera = cithara); coardă "strună" (< lat. chorda); corn (< lat. cornus).

- Industria textilă casnică: caier "mănunchi de lână" (< lat. *caiulus < caius < caia); canură "fire de lână" (< lat. cannula); scoarță "cergă" (< lat. scortea); fir "fibră textilă" (< lat. filum); fusaiol "greutate pentru războiul de țesut" (< lat. fusio "topire (a metalelor)" sau fusilis "(metal) topit"); iță "partea războiului de țesut prin care se trag firele la urzitură" (< lat. licia); leșie "soluție alcalină folosită la spălatul rufelor" (< lat. laxiva); pănură "dimie, postav" (< lat. paenula); roată "motiv ornamental la țesături" (< lat. rota); rost "tâlc; distanța dintre firele de urzeală" (< lat. rostrum); spată "piesă la războiul de țesut" (< lat. spatha); tiară, teară"război de țesut" (< lat. tela); tort "fir tors de cânepă sau in" (< lat. tortus).

- Agricultură: arșiță "teren unde s-au defrișat copacii prin incendiere" (< lat. (calor) *arsicia); aratru "plug de lemn" (< lat. aratrum); arie "locul unde se treieră grâul" (< lat. area); bucate "mălai, grâu, cartofi etc." (< lat. buccata); cute "piatră de gresie" (< lat. cos, cotis); furcă (< lat. furca); iugăr "unitate de măsură pentru suprafețe" (< lat. iugerum); peminte "pământ" (< lat. panimentum); vipt "bucate, recoltă; cereale" (< lat. victus).

- Păstorit: celar "cămară de la stână" (< lat. cellarium); frambiată "oaie cu lâna creață" (< lat. fimbriatus); staul "adăpost pentru oi" (< lat. stab(u)lum); miță "lâna tunsă prima oară de pe miei" (< lat. *agniciusa); păcurar (< lat. pecorarius); păstor (< lat. pastor).

- Apicultură: fagure (< lat. favulus); stup (< lat. *stypus).

- Butinărit: codru (< lat. *quodrum = quadrum); gros "adâncime, profunzime; trunchi de copac" (< lat. grossus); pădure (< lat. padule, metateză din paludem < palus).

- Minerit și resurse minerale: baie "mină; ocnă" (< lat. *bannea = balnea); păcură "țiței" (< lat. picula); plumb (< lat. plumbum); pucioasă "sulf" (< lat. *puteosus).

- Alte meserii: boar "păstor de boi" (< lat. bo(v)arius); căprar "îngrijitor de capre" (< lat. caprarius); faur "fierar, potcovar" (< lat. faberum); lăureasă "lucrătoare" (< lat. laboriosa).

- Categorii și funcții sociale: bătaie "încăierare, luptă" (< lat. battalia, der. regr. de la battualia); căpătâi "la loc de cinste, în capul mesei" (< lat. capitaneum); corindă "cântec tradițional interpretat de copii” (< lat. calendae); coroană "cunună" (< lat. corona); composesor "coproprietar" (< lat. compossessor, ~oris); composesorat "ges¬tionarea în comun a averilor" (< lat. compo¬sse¬sso¬ratus); credință "logodnă" (< lat. *credentia); domn "proprietar de pământ" (< lat. dom(i)nus); fur "hoț, tâlhar" (< lat. fur, furis); pedestru "om necăjit" (< lat. pedester, -tris); zău "jurământ, promisiune" (< lat. deus).

- Administrație: cetate (< lat. civitasatis); județ (< lat. judicium); jurat "ales local, consilier comunal" (< lat. juratus); lege "judecată" (< lat. lex, legis); rege (< lat. rex, regis); țară (< lat. terra); voltum "vot" (probabil din lat. votum).

- Relief, ape: agest "vreascuri la gura sau la cotitura unei ape" (< lat. aggestum); apă (< lat. aqua); cheie "vale îngustă, defileu, strâmtoare" (< lat. clavis); cursură "curs de apă, vale; scurgere" (< lat. cursura); fund "groapă, adâncime" (< lat. fundus); grui "pisc de deal; colină, movilă" (< lat. grunnium); muncel "munte sau deal mic" (< lat. monticcellus); mund (< lat. mundus "lume, univers; globul pământesc"); picui "vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat" (< lat. *piculeus); runc "loc despădurit" (< lat. runcus); sălcet "desiș, crâng" (< lat. salicetum); strâmtură "strâmtoare, loc îngust, defileu" (< lat. *strinctura); țărmure "țărm" (< lat. termen, terminus); vad "locul unde apa unui râu e mai mică" (< lat. vadum); vâltoare "vârtej" (< lat. *voltoria).

- Faună: arete "berbece" (< lat. ariesetis = arietem); armăsar (< lat. vulg. armessarius); bour (< lat. bubalus); capră (< lat. capra); car "insectă care trăiește în lemn" (< lat. pop. carius = caries); căprior "animal rumegător" (< lat. capreolus); cățel (< lat. catellus); cerb (< lat. cervus); corb (< lat. corvus); găinaț "excrement de pasăre" (< lat. (stercus) gallinaceum); găun "gărgăun, bărgăun" (< lat. *cavoonis); grui "cocor; gruhă, gruhoi" (< lat. grusis); junc "bou sau taur tânăr" (< lat. juvencus); juncă "vacă tânără care nu a avut încă vițel" (< lat. juvenca); junincă "vițea de doi ani" (< lat. junix, -cis); leu (cf. lat. leo); lindină "ouă de păduchi" (< lat. lens, lendinem); lup (< lat. lupus); mascur "porc mascul" (< lat. masculus); noaten "miel sau mioară până în vârsta de doi ani" (< lat. annotinus); ou (< lat. ovum); pană (< lat. pinna); pasăre (< lat. passer); pecuină "oaie cu lapte" (< lat. pecuina); pulpă "uger (la vacă)" (< lat. pulpa); scroafă (< lat. scrofa); strigă "pasăre răpitoare de noapte" (< lat. striga); șarpe (< lat. pop. serpesis = serpens); terțău "mior care are peste doi ani" (< lat. tertius); urs (< lat. ursus); ursă "ursoaică" (< lat. ursa).

- Floră: ai "usturoi" (< lat. allium); alior "specii de plante care conțin un suc otrăvitor" (< lat. helleborus); burete "specie de ciuperci" (< lat. boletus); calce "plantă erbacee perenă" (< lat. calx, calcis); cânepă (< lat. pop. *canapa, de la cannabis); cidru "tuia" (< lat. cedrus); cucurbătă "dovleac, bostan" (< lat. cucurbita); curechi "varză" (< lat. *colic(u)lus = cauliculus); floare (< lat. flos, floris); gheb "specie de ciuperci comestibile" (< lat. *glibbus); grâu (< lat. granum); gutâi (< lat. cotoneus, prin intermediul *cottaneus); iarbă (< lat. herba); iască "ciupercă parazită" (< lat. esca); jneapăn "arbust rășinos" (< lat. juniperus); jugastru "arbore cu lemn alb" (< lat. *jugaster); măr (< lat. pop. melus, în loc de malus); mei "plantă erbacee din fam. gramineelor" (< lat. milium, pop. mellium); nap "plantă furajeră" (< lat. napus); părinc "mei" (< lat. panicum); pepene (< lat. pepo); pom (< lat. pomus); rădită "ridiche" (< lat. radicula); rug "mur" (< lat. rubus); sânzâiană "plantă erbacee" (< lat. sanctus dies johannis); vâsc "plantă parazită" (< lat. viscum); violă "viorea, toporaș" (< lat. viola); volbură "plantă erbacee târâtoare sau agățătoare" (< lat. *volvula).

- Mitologie, magie: fapt "farmec, vrajă" (< lat. factum); frumoasă "personaj fantastic" (< lat. formosus); meresân "prevestire, semn rău" (< lat. malesanum); pus "farmec, vrajă" (< lat. pus); zână (< lat. diana).

- Religie: botejune "sărbătoarea propriu-zisă a botezului" (< lat. *baptidioiunem); câșlegi "intervalul de timp între două posturi" (< lat. caseum ligat); Crăciun (< lat. creationem); cruce (< lat. crux, crucis); curator "persoană care administrează fondurile bisericii" (< lat. curator); Dumnezău (< lat. domine deus); Florii (< lat. *florilia); Paști (< lat. pascha); rozar "mătănii" (< lat. rosarium).

- Manifestări atmosterice: nea (< lat. nix, nivis); negură "ceață" (< lat. nebula); piatră "grindină" (< lat. petra); rouă (< lat. ros, roris); stur "țurțure, chiciură de gheață, promoroacă" (< lat. stylus).

- Timp: an (< lat. annus); calendar "sistem de împărțire a timpului" (< din lat. lit. calendarium); cărindar "luna ianuarie; calendar" (< lat. calendarius); făurar "luna februarie" (< lat. febr(u)arius); joi (< lat. (dies) jovis); luni (< lat. *lunis = lunae dies); miază "jumătate" (< lat. media); prier "luna aprilie" (< lat. aprilis); zi (< lat. dies).

- Diverse: boț "cocoloș" (< lat. pop. *bottium); dor (< lat. pop. dolus); fârtat "frate de cruce" (< lat. *frătat); frânc "francez" (< lat. francus); german (< lat. germanus); grație "îndurare; răgaz, păsuire" (< lat. gratia); im "murdărie; nepoată (< lat. nepostis); noroi" (< lat. limus); nun "naș de cununie" (< lat. nonnus); jdeaucă "cavitate, scobitură, gol" (< lat. cavum "gaură"); miez (< lat. medius); moarte (< lat. mors, mortis); oară "fire" (< lat. hora); paos "pomană" (< lat. *pausum); rumân "român" (< lat. romanus); soare (< lat. solis); spurc "mizerie, excrement" (< lat. spurcus).

Verbe: abate "a aduna, a strânge" (< lat. abbattere); acăța "a (se) agăța; a suspenda" (< lat. *accaptiare); aciua "a se adăposti" (< lat. *accubiliare); adăpa "a da apă la animale" (< lat. adaquare); adumbra "a umbri; a se odihni la umbră" (< lat. adumbrare); agâmba "a (se) strâmba" (< lat. *aggimbare); amorți "a răguși" (< lat. *ammortire < lat. mortuus); anina "a (se) agăța, a (se) prinde" (< lat. *anninare); asuda "a transpira, a năduși" (< lat. assudare); bate "a lătra" (< lat. batt(u)ere); blem! "să mergem" (< lat. ambulo, ambulare); bucina "a cânta din bucium" (< lat. buccinare); căpăta "a primi, a obține" (< lat. pop. capitare); cășuna "a-i veni cuiva poftă de ceva" (< lat. *occasionare); cânta "a boci, a jeli" (< lat. cantare); cerca "a încerca; a cerceta, a iscodi" (< lat. circare); comânda¹ "a însoți un mort la groapă" (< lat. commendare, *commandare); comânda² "a da ordin, a porunci; a comanda" (< lat. commendare); cufunda "a intra în apa" (< lat. confundare); cufuri "a avea diaree" (< lat. *conforire, de la forire); cumineca "a (se) împărtăși" (< lat. *comminicare < communicare); cură "a curge" (< lat. curro, currere); deda "a se obișnui, a se acomoda" (< lat. dedere); demica "a rupe în bucăți" (< lat. *demicare); descânta "a dezlega de vrajă" (< lat. *discantare); descinge "a desface" (< lat. discingere); desfăca "a îndepărta pănușii de pe știuleții de porumb" (< lat. *disfabicare); face "a naște" (< lat. facere); gusta "a lua masa de prânz" (< lat. gustare); îmbuca "a gusta din mâncare" (< lat. *imbuccare); încăla "a se îngrășa" (< lat. incallare); încuia "a închide" (< lat. *(in)cuneare); îngâna "a repeta un cuvânt sau o frază" (< lat. *ingannare); îngreca "a îngreuna, a rămâne gravidă" (< lat. *ingrevicare < grevis, gravis); învești "a (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta" (< lat. investire); junghia "a înjunghia" (< lat. jugulare); la "a (se) spăla" (< lat. lavare); lega (< lat. ligare); lepăda "a arunca, a azvârli a avorta" (< lat. lapidare); mas "faptul de a mânea" (< lat. maneo, manere, mansum); mânea "a poposi; a înnopta" (< lat. manere); meriza "a abate vitele la umbră" (< lat. meridiare); mustra "certa, a dojeni" (< lat. monstrare); păsa "a pleca, a merge" (< lat. *passare); petrece "a însoți alaiul funerar" (< lat. *pertraicere); preumbla "a se plimba" (< lat. per-ambulare); priveghea "a supraveghea" (< lat. pervigilare); răora "a stropi cu apă" (< lat. roro, rorare); râncheza "a necheza" (< lat. *rhonchizare); săgeta "a ucide cu săgeata" (< lat. sagittare); scălmâna "a smulge fulgii penelor" (< lat. *excarminare); scăpăta "a apune, a asfinți" (< lat. *excapito, capitare); spurca "a murdări; a întina" (< lat. spurcare); stârpi "a nimici" (< lat. extirpare); strămuta "a se muta, a pleca" (< lat. *extramutare = transmutare); trage "a zice, a cânta" (< lat. *tragere = trahere); unda "a fierbe, a clocoti" (< lat. undare); urzi "a așeza urzeala" (< lat. ordire = ordiri); vătăma "a (se) răni, a (se) juli" (< lat. victimare); via "a trăi, a viețui" (< lat. vivere).

Adverbe: adinte "de curând" (< lat. ad-de-ante); amintrea "altminteri, altfel, altcum" (< lat. alia mente); amu "acum, în acest moment" (< lat. ad-modo); fără "numai, decât" (< lat. foras); iestimp "în acest an" (< lat. istum tempus); îndărăt "înapoi, în urmă, în spate" (< lat. in-de-retro); înlontru "înăuntru" (< lat. (in)illac intro); nicări "nicăieri, niciunde" (< lat. nec aliubi).

Adjective: apătos "îmbibat cu apă; apos" (< lat. *aquatosus); bălțat "cu părul sau cu penele de diferite culori" (< lat. balteatus); blând (< lat. blandus); cav "găunos, scobit, gol" (< lat. cavus); galben (< lat. galbinus); greu "în expr. a fi grea = a fi însărcinată" (< lat. grevis = gravis); june "tânăr" (< lat. juvenis); lai "negru sau negru amestecat cu alb" (< lat. labes); liber (< lat. liber); măiastru "năzdrăvan, fermecat, magic" (< lat. magister); mișel "om de rând, sărac, nevoiaș" (< lat. misellus); muced "acoperit de mucegai" (< lat. mucidus); mut (< lat. mutus); nan "pitic" (< lat. nannus); porumb "de culoarea porumbului" (< lat. palumbus); rânced "stricat" (< lat. rancidus); săcret "pustiu, deșert" (< lat. secretus); sânt "sfânt" (< lat. pop. santus = sanctus); serin "senin" (< lat. serenus); strâmb (< lat. strambus); vântoasă "personaj fantastic" (< lat. ventosus, -a, -um); vârtos "puternic, viguros, robust" (< lat. *virtuosus); vergură "virgină, neprihănită" (< lat. *virgula = virgo, virginis).

Prepoziții: a "la" (< lat. ad "la").

Conjunții: tare "sau, ori" (< lat. talem, talis).

Interjecții: ler "termen din refrenele colindelor" (< lat. (ha)llelu(iah, do¬mi¬ne).

Pronume: aiesta "acesta" (< lat. ad + istum);

Numeral: îmbe "ambele" (< lat. *ambi, ambae); întâie "prima dată, întâi" (< lat. *antaneus).

Note

1. Gr. Brâncuș, 1983: 187; Russu, 1981: 115.
2. I.I. Russu, 1981: 109.
3. Printre care Hasdeu, Philippide, Rosetti, Densusianu, Pușcariu, Candrea, Capidan, Pascu, Giuglea, Macrea, Brâncuș, Vraciu, Russu, Cihac, Miklosich, Reichenkron etc.
4. Al. Graur, 1972: 54.
5. Gr. Brâncuș, 1983: 5.
6. A. Vraciu, 1972: 116.
7. ILR, 1978: 72.
8. I.I. Russu, 1981: 111.
9. Al. Rossetti, ILR, 1978: 611.
10. A. Vraciu, 1972: 116.
11. Gr. Brâncuș, 1980: 183.
12. A. Vraciu, 1972: 115.
13. Gr. Brâncuș, 1983: 185.
14. ILR, 1978: 72.
15. A. Vraciu, 1972: 115-116.
16. A. Vraciu, 1980: 178.
17. Istoria României, 2007: 58.
18. ILR, 1978: 41.
19. Gr. Brâncuș, 1983: 185.
20. H. Daicoviciu, 1972: 378, cf. Vraciu, 1980: 75.
21. Mihăilă, 1974: 59.
22. I.I. Russu, 1981: 130.
23. Gr. Brâncuș, 1983: 177.
24. I.I. Russu, 1981: 129.