Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Vechiul Testament/Daniel

 

DANIEL

Ps 25.14. 1 Cor 4.2. Evr 11.2. Ier 33.3.

Daniel la Babilon

1 ¹ În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit^[1] împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. ² Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte^[2] din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear^[3], în casa dumnezeului său, le-a pus^[4] în casa vistieriei dumnezeului său. ³ Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, ⁴ niște tineri fără^[5] vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune^[6] în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. ⁵ Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba^[7] împăratului. ⁶ Printre ei erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. ⁷ Căpetenia^[8] famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel^[9] i-a pus numele Beltșațar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego. ⁸ Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele^[10] alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. ⁹ Dumnezeu a făcut^[11] ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. ¹⁰ Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului”. ¹¹ Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: ¹² „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; ¹³ să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” ¹⁴ El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. ¹⁵ După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului. ¹⁶ Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi. ¹⁷ Dumnezeu a dat^[12] acestor patru tineri știință și pricepere^[13] pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput^[14] în toate vedeniile și în toate visele. ¹⁸ La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. ¹⁹ Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba^[15] împăratului. ²⁰ În toate^[16] lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. ²¹ Așa a dus-o^[17] Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.

Visul lui Nebucadnețar

2 ¹ În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era^[18] tulburat și i-a pierit somnul^[19]. ² Împăratul^[20] a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. ³ Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” ⁴ Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate^[21]! Spune robilor tăi visul, și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” ⁵ Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți^[22] bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. ⁶ Dar^[23], dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!” ⁷ Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” ⁸ Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. ⁹ Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași^[24] soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!” ¹⁰ Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! ¹¹ Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei^[25], a căror locuință nu este printre muritori!” ¹² La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. ¹³ Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. ¹⁴ Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. ¹⁵ A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. ¹⁶ Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. ¹⁷ Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, ¹⁸ rugându-i să ceară^[26] îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. ¹⁹ După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie^[27] în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. ²⁰ Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat^[28] să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui^[29] sunt înțelepciunea și puterea. ²¹ El schimbă vremurile^[30] și împrejurările; El răstoarnă^[31] și pune pe împărați; El dă înțelepciune^[32] înțelepților și pricepere celor pricepuți! ²² El descoperă^[33] ce este adânc și ascuns; El știe^[34] ce este în întuneric și la El locuiește lumina^[35]. ²³ Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut^[36] noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” ²⁴ După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!” ²⁵ Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” ²⁶ Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” ²⁷ Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. ²⁸ Dar^[37] este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla^[38] în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. ²⁹ În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce^[39] descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. ³⁰ Însă, dacă^[40] mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește^[41] inima să știi. ³¹ Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. ³² Capul chipului acestuia era de aur^[42] curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; ³³ fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. ³⁴ Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini^[43], a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. ³⁵ Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava^[44] din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă^[45] nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte^[46] mare și a umplut^[47] tot pământul. ³⁶ Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. ³⁷ Tu, împărate^[48], ești împăratul împăraților, căci^[49] Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. ³⁸ El ți-a dat în mâini, oriunde^[50] locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu^[51] ești capul de aur! ³⁹ După tine, se va ridica o altă^[52] împărăție, mai^[53] neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. ⁴⁰ Va fi o a patra^[54] împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. ⁴¹ Și, după cum ai văzut picioarele^[55] și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. ⁴² Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. ⁴³ Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. ⁴⁴ Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul^[56] cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată^[57] și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma^[58] și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra pe^[59] care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică.” ⁴⁶ Atunci, împăratul^[60] Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme^[61]. ⁴⁷ Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă^[62] tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” ⁴⁸ Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri^[63] multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie^[64] a tuturor înțelepților Babilonului. ⁴⁹ Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna^[65] lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas^[66] la curtea împăratului.

Cei trei tovarăși ai lui Daniel, în cuptor

3 ¹ Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți. L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului. ² Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. ³ Atunci, dregătorii, îngrijitorii și cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și toate căpeteniile ținuturilor s-au strâns la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălțase Nebucadnețar. ⁴ Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se poruncește, popoare^[67], neamuri, oameni de toate limbile! ⁵ În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a înălțat împăratul Nebucadnețar. ⁶ Oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat^[68] chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” ⁷ De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. ⁸ Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câțiva haldeeni s-au apropiat^[69] și au pârât pe iudei. ⁹ Ei au luat cuvântul și au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate^[70]! ¹⁰ Ai dat o poruncă după care toți cei ce vor auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu fața la pământ și să se închine chipului de aur ¹¹ și, după care, oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. ¹² Dar sunt^[71] niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!” ¹³ Atunci, Nebucadnețar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. ¹⁴ Nebucadnețar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat? ¹⁵ Acum fiți gata și, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut^[72]; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care^[73] este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” ¹⁶ Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadnețar: „Noi^[74] n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus. ¹⁷ Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. ¹⁸ Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!” ¹⁹ La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. ²⁰ Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. ²¹ Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. ²² Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. ²³ Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. ²⁴ Atunci, împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” ²⁵ El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând^[75] slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu^[76] de dumnezei!” ²⁶ Apoi Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. ²⁷ Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra^[77] trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. ²⁸ Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut^[78] în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! ²⁹ Iată acum^[79] porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego va fi^[80] făcut bucăți și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că^[81] nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” ³⁰ După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului.

Copacul cel mare

4 ¹ „Nebucadnețar, împăratul, către toate^[82] popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă pace! ² Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele și minunile pe care^[83] le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt față de mine. ³ Cât^[84] de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție^[85] veșnică, și stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam! ⁴ Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. ⁵ Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile^[86] duhului meu mă umpleau^[87] de groază. ⁶ Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul. ⁷ Îndată au venit^[88] vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi l-au putut tâlcui. ⁸ La urmă de tot, s-a înfățișat înaintea mea Daniel, numit^[89] Beltșațar după numele dumnezeului meu și care^[90] are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. I-am spus visul și am zis: ⁹ ‘Beltșațare, căpetenia^[91] vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți și că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuiește-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. ¹⁰ Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un^[92] copac foarte înalt. ¹¹ Copacul acesta s-a făcut mare și puternic, vârful lui se înălța până la ceruri și se vedea de la marginile întregului pământ. ¹² Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele^[93] câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. ¹³ În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam și iată că s-a pogorât din ceruri un străjer^[94] sfânt^[95]. ¹⁴ El a strigat cu putere și a vorbit așa: «Tăiați^[96] copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele^[97] de sub el și păsările din ramurile lui! ¹⁵ Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. ¹⁶ Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară și vor trece șapte vremuri^[98] peste el. ¹⁷ Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe^[99] cei vii că^[100] Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!» ¹⁸ Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tâlcuiește-l, fiindcă^[101] toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul^[102] dumnezeilor sfinți.’ ¹⁹ Atunci, Daniel, numit^[103] Beltșațar, a rămas uimit o clipă și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: ‘Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!’. Și Beltșațar a răspuns: ‘Domnul meu, visul acesta^[104] să fie pentru vrăjmașii tăi și tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! ²⁰ Copacul^[105] pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului; ²¹ copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, ²² ești tu^[106], împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire^[107] se întinde până la marginile pământului. ²³ Împăratul^[108] a văzut pe un străjer sfânt pogorându-se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele^[109] câmpului până vor trece șapte vremuri peste el». ²⁴ Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. ²⁵ Te vor izgoni^[110] din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă^[111] ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. ²⁶ Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în^[112] ceruri. ²⁷ De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt^[113] păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate^[114] că ți se va prelungi^[115] fericirea!’ ²⁸ Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. ²⁹ După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, ³⁰ împăratul^[116] a luat cuvântul și a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?’ ³¹ Nu se sfârșise încă vorba^[117] aceasta a împăratului, și un glas^[118] s-a pogorât din cer și a zis: ‘Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția! ³² Te vor izgoni^[119] din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!’ ³³ Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor. ³⁴ După trecerea^[120] vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește^[121] veșnic, Acela a cărui stăpânire^[122] este veșnică și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam. ³⁵ Toți^[123] locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea^[124] cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni^[125] nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce^[126] faci?’ ³⁶ În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava^[127] împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut^[128]. ³⁷ Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate^[129] lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate^[130] să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

Ospățul lui Belșațar și luarea Babilonului

5 ¹ Împăratul Belșațar a făcut^[131] un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. ² Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care^[132] le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. ³ Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. ⁴ Au băut vin și au lăudat^[133] pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. ⁵ În clipa^[134] aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. ⁶ Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii^[135] i s-au izbit unul de altul. ⁷ Împăratul a strigat^[136] în gura mare să i se aducă cititorii^[137] în stele, haldeenii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul și a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea^[138] în cârmuirea împărăției.” ⁸ Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut^[139] nici să citească scrisoarea și nici s-o tâlcuiască împăratului. ⁹ Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimântat^[140] foarte tare, fața i s-a îngălbenit și mai-marii lui au rămas încremeniți. ¹⁰ Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate^[141]! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața! ¹¹ În împărăția ta este^[142] un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți, și, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare^[143] peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, ¹² și anume pentru că^[144] s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat^[145] Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!” ¹³ Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? ¹⁴ Am aflat despre tine că ai în tine duhul^[146] dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. ¹⁵ Au adus înaintea mea pe înțelepți^[147] și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. ¹⁶ Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum^[148], dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției!” ¹⁷ Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă altuia răsplătirile tale! Totuși voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui. ¹⁸ Împărate, Dumnezeul^[149] cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăție, mărime, slavă și strălucire ¹⁹ și, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate^[150] popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și cobora pe cine voia. ²⁰ Dar, când^[151] i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; ²¹ a fost^[152] izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut^[153] că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. ²² Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai^[154] smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. ²³ Ci te-ai^[155] înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care^[156] nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna^[157] căruia se află suflarea ta și toate căile tale! ²⁴ De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. ²⁵ Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit!^[158]’ ²⁶ Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. ²⁷ Cântărit^[159] înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor! ²⁸ Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor^[160] și perșilor^[161]!” ²⁹ Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea^[162] în cârmuirea împărăției. ³⁰ Dar, chiar în noaptea^[163] aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. ³¹ Și a pus mâna pe împărăție Darius^[164], Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.

Daniel, în groapa leilor

6 ¹ Darius a găsit cu cale să pună^[165] peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; ² a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. ³ Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh^[166] înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. ⁴ Atunci^[167], căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce priveau treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. ⁵ Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” ⁶ Apoi, aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate^[168] Darius! ⁷ Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. ⁸ Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea^[169] mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” ⁹ În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. ¹⁰ Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre^[170] Ierusalim, și de trei^[171] ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. ¹¹ Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui. ¹² Apoi, s-au înfățișat^[172] înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea^[173] mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” ¹³ Ei au luat din nou cuvântul și au zis împăratului: „Daniel, unul^[174] din prinșii de război ai lui Iuda, nu^[175] ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” ¹⁴ Împăratul s-a mâhnit^[176] foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. ¹⁵ Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea^[177] mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” ¹⁶ Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” ¹⁷ Au adus^[178] o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul^[179] a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. ¹⁸ Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut^[180] să doarmă. ¹⁹ În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. ²⁰ Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul^[181] tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” ²¹ Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești^[182], împărate! ²² Dumnezeul^[183] meu a trimis pe îngerul Său și a închis^[184] gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” ²³ Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere^[185] în Dumnezeul său. ²⁴ Împăratul a poruncit să aducă^[186] pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, copiii^[187] lor și nevestele lor, și, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele. ²⁵ După aceea^[188], împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! ²⁶ Poruncesc^[189] ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă^[190] și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci^[191] El este Dumnezeul cel viu și El dăinuie veșnic; împărăția Lui nu se va nimici^[192] niciodată și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. ²⁷ El izbăvește și mântuiește, El face semne^[193] și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” ²⁸ Daniel a dus-o bine sub domnia^[194] lui Darius și sub domnia lui Cirus^[195], Persanul.

Vedeniile lui Daniel

7 ¹ În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat^[196] un vis și a avut vedenii^[197] în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie. ² Daniel a început și a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. ³ Și patru fiare mari au ieșit^[198] din mare, deosebite una de alta. ⁴ Cea dintâi semăna cu un^[199] leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om. ⁵ Și iată^[200] că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te, și mănâncă multă carne!’ ⁶ După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete^[201] și i s-a dat stăpânire. ⁷ După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra^[202] fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece^[203] coarne. ⁸ M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt^[204] corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om^[205] și o gură^[206] care vorbea cu trufie. ⁹ Mă uitam^[207] la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit^[208] de zile a șezut jos. Haina^[209] Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile^[210] Lui, ca un foc aprins. ¹⁰ Un râu^[211] de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii^[212] de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata^[213] și s-au deschis cărțile. ¹¹ Eu mă uitam^[214] mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. ¹² Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. ¹³ M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul^[215] ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit^[216] de zile și a fost adus înaintea Lui. ¹⁴ I S-a^[217] dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele^[218], neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire^[219] veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. ¹⁵ Eu, Daniel, m-am tulburat^[220] cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. ¹⁶ M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: ¹⁷ ‘Aceste^[221] patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. ¹⁸ Dar^[222] sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’ ¹⁹ În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra^[223] – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea – ²⁰ și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne. ²¹ Am văzut, de asemenea, cum cornul^[224] acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, ²² până^[225] când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut^[226] dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția. ²³ El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție^[227] care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. ²⁴ Cele zece coarne^[228] înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați. ²⁵ El va rosti^[229] vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri^[230] pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta^[231] să schimbe vremurile și legea, și sfinții^[232] vor fi dați în mâinile lui timp^[233] de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. ²⁶ Apoi va veni judecata^[234] și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. ²⁷ Dar domnia^[235], stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui^[236] este o împărăție veșnică și toate puterile^[237] Îi vor sluji și-L vor asculta!’ ²⁸ Aici s-au sfârșit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile^[238] mele și mi s-a schimbat culoarea feței, dar am păstrat^[239] cuvintele acestea în inima mea.

8 ¹ În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte^[240]. ² Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa^[241], în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. ³ Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. ⁴ Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia^[242] și a ajuns puternic. ⁵ Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn^[243] mare între ochi. ⁶ A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. ⁷ L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. ⁸ Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari^[244], în cele patru vânturi ale cerurilor. ⁹ Dintr-unul^[245] din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi^[246], spre răsărit și spre țara^[247] cea minunată. ¹⁰ S-a înălțat^[248] până la oștirea cerurilor^[249], a doborât^[250] la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. ¹¹ S-a înălțat^[251] până la căpetenia^[252] oștirii, i-a smuls^[253] jertfa necurmată^[254] și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. ¹² Oastea^[255] a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul^[256] la pământ și a izbutit^[257] în ce a început. ¹³ Am auzit pe un sfânt^[258] vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?’ ¹⁴ Și el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!’ ¹⁵ Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam^[259] s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om^[260]. ¹⁶ Și am auzit un glas de om în mijlocul râului^[261] Ulai care a strigat și a zis: ‘Gavrile^[262], tâlcuiește-i vedenia aceasta.’ ¹⁷ El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut^[263] cu fața la pământ. El mi-a zis: ‘Fii cu luare-aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!’ ¹⁸ Pe când^[264] îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins^[265] și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. ¹⁹ Apoi mi-a zis: ‘Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește^[266] vremea sfârșitului. ²⁰ Berbecul^[267] pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. ²¹ Țapul^[268] însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat^[269]. ²² Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt^[270] sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. ²³ La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat^[271] fără rușine^[272] și viclean. ²⁴ El va fi tare, dar^[273] nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti^[274] în tot ce va începe, va nimici^[275] pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. ²⁵ Din pricina propășirii^[276] lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa^[277], va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica^[278] împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini^[279] omenești. ²⁶ Iar vedenia^[280] cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește^[281] vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.’ ²⁷ Eu^[282], Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile^[283] împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și^[284] nimeni nu știa.

9 ¹ În anul dintâi^[285] al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, ² în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul^[286] Ieremia. ³ Și mi-am întors^[287] fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. ⁴ M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, și I-am făcut următoarea mărturisire: ‘Doamne^[288], Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! ⁵ Noi^[289] am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. ⁶ N-am ascultat^[290] pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. ⁷ Tu, Doamne, ești^[291] drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! ⁸ Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine^[292], da, nouă, împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! ⁹ La Domnul, Dumnezeul nostru^[293], însă este îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! ¹⁰ N-am ascultat^[294] glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii, ¹¹ ci tot Israelul^[295] a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea^[296] lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. ¹² El a împlinit^[297] astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat^[298] o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. ¹³ După cum^[299] este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat^[300] pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. ¹⁴ De aceea, și Domnul a îngrijit^[301] ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru^[302], este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat^[303] glasul Lui. ¹⁵ Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos^[304] pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume^[305], așa cum este și astăzi: noi am păcătuit^[306], am săvârșit nelegiuire. ¹⁶ Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta^[307], abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele^[308] Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor^[309] părinților noștri sunt Ierusalimul^[310] și poporul Tău de ocara^[311] tuturor celor ce ne înconjoară. ¹⁷ Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea^[312] Domnului, fă^[313] să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit^[314]! ¹⁸ Pleacă^[315] urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește^[316] la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele^[317] Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. ¹⁹ Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine^[318], Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!’ ²⁰ Pe când^[319] încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; ²¹ pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril^[320], pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins^[321] în clipa^[322] când se aducea jertfa de seară. ²² El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: ‘Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. ²³ Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu^[323] vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit^[324] și scump. Ia aminte^[325] dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia! ²⁴ Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor^[326], până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii^[327] veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea^[328] Sfântului sfinților. ²⁵ Să știi^[329] dar și să înțelegi că, de la^[330] darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia)^[331], la Cârmuitorul^[332], vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume^[333] în vremuri de strâmtorare. ²⁶ După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul^[334] va fi stârpit, și nu^[335] va avea nimic. Poporul^[336] unui domn care va veni va nimici^[337] cetatea și Sfântul Locaș^[338], și sfârșitul^[339] lui va fi ca printr-un potop^[340]; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. ²⁷ El va face un legământ^[341] trainic cu mulți timp de o săptămână^[342], dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești^[343] va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul^[344] hotărât’.”

10 ¹ În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit^[345] Beltșațar. Cuvântul^[346] acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire^[347]. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta și a priceput^[348] vedenia. ² „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. ³ N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns^[349] deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. ⁴ În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel^[350] (Tigru). ⁵ Am ridicat^[351] ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om^[352] îmbrăcat în haine de in și încins^[353] la mijloc cu un brâu de aur^[354] din Ufaz. ⁶ Trupul lui era ca o piatră de hrisolit^[355], fața îi strălucea ca fulgerul^[356] și ochii^[357] îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele^[358] semănau cu niște aramă lustruită și glasul^[359] lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. ⁷ Eu, Daniel, am văzut singur^[360] vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! ⁸ Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat^[361], culoarea mi s-a schimbat^[362], fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă. ⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când^[363] auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. ¹⁰ Și iată că o mână^[364] m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. ¹¹ Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit^[365] și scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. ¹² El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme^[366] de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate^[367] din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! ¹³ Dar căpetenia^[368] împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail^[369], una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei. ¹⁴ Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi^[370], căci^[371] vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’ ¹⁵ Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii^[372] în pământ și am tăcut. ¹⁶ Și iată că cineva^[373] care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins^[374] de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^[375] și am pierdut orice putere! ¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!’ ¹⁸ Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. ¹⁹ Apoi mi-a zis^[376]: ‘Nu te teme^[377] de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!’ Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: ‘Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.’ ²⁰ El mi-a zis: ‘Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei^[378] Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! ²¹ Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail^[379].

11 ¹ În anul^[380] dintâi al lui Darius^[381], Medul, eram și eu la el, ca să-l ajut și să-l sprijin. ² Acum, îți voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împărați în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când se va simți puternic prin bogățiile lui, va răscula totul împotriva împărăției Greciei. ³ Dar se va ridica un împărat viteaz^[382], care va stăpâni cu o mare putere și va face^[383] ce va voi. ⁴ Și, cum se va întări, așa se va și sfărâma împărăția^[384] lui și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui și nici nu va fi tot atât de puternică^[385] pe cât era sub el, căci va fi făcută bucățele și va trece la alții, afară de aceștia. ⁵ Împăratul de la miazăzi va ajunge tare. Dar unul din mai-marii lui va fi și mai tare decât el și va domni întemeind o mare împărăție. ⁶ După câțiva ani, se vor uni, și fata împăratului de la miazăzi va veni ca nevastă la împăratul de la miazănoapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nicio putere și nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ține piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei și cu cel ce s-a legat cu ea. ⁷ În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeași rădăcină cu ea și va veni împotriva oștirii Siriei, da, va intra în cetățuia împăratului de la miazănoapte, va face ce va voi cu ea și va fi biruitor. ⁸ Va ridica și va strămuta în Egipt, odată cu prinșii de război, chiar și pe dumnezeii și chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint și de aur. Apoi va lăsa câțiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte. ⁹ Acesta va porni împotriva împărăției împăratului de la miazăzi, dar se va întoarce iarăși în țara sa. ¹⁰ Totuși fiii săi vor începe iarăși războiul și vor strânge o mare mulțime de oști, care va înainta, se va revărsa^[386] ca un râu care iese din matcă și-l vor împinge iarăși înapoi până^[387] la cetățuie. ¹¹ Împăratul de la miazăzi, mâniat de aceasta, va ieși și se va lupta cu împăratul de la miazănoapte; va ridica o mare oștire, dar oștile împăratului de la miazănoapte vor fi date în mâinile lui și nimicite. ¹² Atunci, inima împăratului se va îngâmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui. ¹³ Căci împăratul de la miazănoapte se va întoarce și va strânge o oștire mai mare decât cea dintâi și, după câtăva vreme, după câțiva ani, va porni în fruntea unei mari oștiri bine înarmate. ¹⁴ În vremea aceea, se vor ridica mulți împotriva împăratului de la miazăzi, și o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia, dar vor cădea. ¹⁵ Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri și va pune mâna pe cetățile întărite. Oștile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului nu vor putea să țină piept, nu vor avea putere să se împotrivească. ¹⁶ Cel ce va merge împotriva lui va face^[388] ce va voi și nimeni^[389] nu i se va împotrivi; el se va opri în țara minunată, nimicind cu desăvârșire tot ce-i va cădea în mână. ¹⁷ Își va pune de gând^[390] să ia în stăpânire toată împărăția lui și, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă cu gând să-l piardă, dar lucrul acesta nu se va întâmpla și nu-i va^[391] izbândi. ¹⁸ Apoi își va întoarce privirile înspre ostroave și va lua pe multe din ele, dar o căpetenie va pune capăt rușinii pe care voia el să i-o aducă și o va întoarce asupra lui. ¹⁹ Apoi se va îndrepta spre cetățuile țării lui, dar se va poticni, va cădea și nu-l^[392] vor mai găsi. ²⁰ Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăției, dar în câteva zile va fi zdrobit, și anume nu prin mânie, nici prin război. ²¹ În locul lui se va ridica^[393] un om disprețuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată și va pune mâna pe împărăție prin uneltire. ²² Oștile^[394] se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite împreună cu o căpetenie^[395] a legământului. ²³ După ce se vor uni cu el, el va întrebuința^[396] o viclenie; va porni și va birui cu puțină lume. ²⁴ Va intra pe neașteptate în locurile cele mai roditoare ale ținutului; va face ce nu făcuseră nici părinții lui, nici părinții părinților lui; va împărți prada, jafurile și bogățiile; va urzi la planuri împotriva cetățuilor, și aceasta va ține o vreme. ²⁵ Apoi va porni în fruntea unei mari oștiri, cu puterea și mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Și împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare și foarte puternică, dar nu va putea să țină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui. ²⁶ Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oștile lui se vor împrăștia ca un râu^[397] și morții vor cădea în mare număr. ²⁷ Cei doi împărați nu vor căuta decât să-și facă rău unul altuia, vor sta la aceeași masă și vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârșitul^[398] nu va veni decât la vremea hotărâtă. ²⁸ Când se va întoarce în țara lui cu mari bogății, în inima^[399] lui va fi vrăjmaș legământului sfânt, va lucra împotriva lui și apoi se va întoarce în țara lui. ²⁹ La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi, dar, de data aceasta^[400], lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte^[401]. ³⁰ Ci niște corăbii^[402] din Chitim vor înainta împotriva lui, iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt^[403], nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. ³¹ Niște oști trimise de el vor veni și vor spurca^[404] Sfântul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legământul. ³² Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi. ³³ Înțelepții^[405] poporului vor învăța pe mulți. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviți de sabie^[406] și de flacără, de robie și de jaf. ³⁴ Când vor cădea, vor fi ajutați puțin, și mulți se vor uni cu ei din fățărnicie. ³⁵ Chiar și din cei înțelepți, mulți vor cădea, ca să fie încercați^[407], curățiți și albiți până la vremea sfârșitului^[408], căci sfârșitul^[409] nu va fi decât la vremea hotărâtă. ³⁶ Împăratul va face^[410] ce va voi; se va înălța^[411], se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva^[412] Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât se va^[413] împlini. ³⁷ Nu va ține seamă nici de dumnezeii părinților săi, nici de dorința^[414] femeilor; cu un cuvânt, nu va ține seamă^[415] de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toți. ³⁸ În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetățuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoșteau părinții săi, îi va aduce cinste cu aur și argint, cu pietre scumpe și lucruri de preț. ³⁹ Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaște, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulți și le va împărți moșii ca răsplată. ⁴⁰ La vremea sfârșitului^[416], împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Și împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună^[417] peste el, cu care și călăreți^[418] și cu multe corăbii; va înainta asupra țărilor lui, se va revărsa ca un râu^[419] și le va îneca. ⁴¹ Va intra și în țara cea minunată, și zeci de mii vor cădea. Dar Edomul^[420], Moabul și fruntașii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. ⁴² Își va întinde mâna peste felurite țări și nici țara Egiptului nu va scăpa. ⁴³ Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur și de argint și pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii și etiopienii vor veni în alai după el^[421]. ⁴⁴ Dar niște zvonuri venite de la răsărit și de la miazănoapte îl vor înspăimânta și atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească și să nimicească cu desăvârșire pe mulți. ⁴⁵ Își va întinde corturile palatului său între mare și muntele^[422] cel slăvit și sfânt. Apoi își va ajunge^[423] sfârșitul, și nimeni nu-i va fi într-ajutor.

12 ¹ În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail^[424], ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare^[425] cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău^[426] va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris^[427] în carte. ² Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică^[428] și alții pentru ocară^[429] și rușine veșnică. ³ Cei înțelepți^[430] vor străluci^[431] ca strălucirea cerului și cei^[432] ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele^[433] în veac și în veci de veci. ⁴ Tu^[434] însă, Daniele, ține ascunse^[435] aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului^[436]. Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește. ⁵ Și eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu și altul dincolo de malul râului^[437]. ⁶ Unul din ei a zis omului^[438] aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ‘Cât^[439] va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?’ ⁷ Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă^[440] și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic^[441] că vor mai fi^[442] o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea^[443] poporului sfânt^[444] va fi zdrobită de tot. ⁸ Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?’ ⁹ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până^[445] la vremea sfârșitului. ¹⁰ Mulți^[446] vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul^[447] și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți^[448] vor înțelege. ¹¹ De la vremea când^[449] va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. ¹² Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! ¹³ Iar tu du-te^[450] până va veni sfârșitul; tu te vei odihni^[451] și te vei scula iarăși^[452] odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor’.”

1. 2 Împ 24.1; 2 Cron 36.6
2. Ier 27.19 20
3. Gen 10.10; 11.2; Isa 11.11; Zah 5.11
4. 2 Cron 36.7
5. Lev 24.19 20
6. Fapte 7.22
7. Gen 41.46; 1 Împ 10.8; Dan 1.19
8. Gen 41.45; 2 Împ 24.17
9. Dan 4.8; 5.12
10. Deut 32.38; Ezec 4.13; Osea 9.3
11. Gen 39.21; Ps 106.46; Prov 16.7
12. 1 Împ 3.12; Iac 1.5 17
13. Fapte 7.22
14. Num 12.6; 2 Cron 26.5; Dan 5.11 12 14; 10.1
15. Gen 41.46; Dan 1.5
16. 1 Împ 10.1
17. Dan 6.28; 10.1
18. Gen 41.8; Dan 4.5
19. Estera 6.1; Dan 6.18
20. Gen 41.8; Exod 7.11; Dan 5.7
21. 1 Împ 1.31; Dan 3.9; 5.10; 6.6 21
22. 2 Împ 10.27; Ezra 6.11; Dan 3.29
23. Dan 5.16
24. Estera 4.11
25. Dan 2.28; Dan 5.11
26. Mat 18.19
27. Num 12.6; Iov 33.15 16
28. Ps 113.2; 115.18
29. Ier 32.19
30. 1 Cron 29.30; Estera 1.13; Dan 7.25; 11.6
31. Iov 12.18; Ps 75.6 7; Ier 27.5; Dan 4.17
32. Iac 1.5
33. Iov 12.22; Ps 25.14; Dan 2.28 29
34. Ps 139.11 12; Evr 4.13
35. Dan 5.11 14; Iac 1.17
36. Dan 2.18
37. Gen 40.8; 41.16; Dan 2.18 47; Amos 4.13
38. Gen 49.1
39. Dan 2.22 28
40. Gen 41.16; Fapte 3.12
41. Dan 2.47
42. Dan 2.38
43. Dan 8.25; Zah 4.6; 2 Cor 5.1; Evr 9.24
44. Ps 1.4; Osea 13.3
45. Ps 37.10 36
46. Isa 2.2 3
47. Ps 80.9
48. Ezra 7.12; Isa 47.5; Ier 27.6 7; Ezec 26.7; Osea 8.10
49. Ezra 1.2
50. Dan 4.21 22; Ier 27.6
51. Dan 2.32
52. Dan 5.28 31
53. Dan 2.32
54. Dan 7.7 23
55. Dan 2.33
56. Dan 2.28
57. Dan 4.3 34; 6.26; 7.14 27; Mica 4.7; Luca 1.32 33
58. Ps 2.9; Isa 60.12; 1 Cor 15.24
59. Isa 28.16; Dan 2.35
60. Fapte 10.25; 14.13; 28.6
61. Ezra 6.10
62. Dan 2.28
63. Dan 2.6
64. Dan 4.9; 5.11
65. Dan 3.12
66. Estera 2.19 21; 3.2
67. Dan 4.1; 6.25
68. Ier 29.22; Apoc 13.15
69. Dan 6.12
70. Dan 2.4; 5.10; 6.6 21
71. Dan 2.49
72. Exod 32.32; Luca 13.9
73. Exod 5.2; 2 Împ 18.35
74. Mat 10.19
75. Isa 43.2
76. Iov 1.6; 38.7; Ps 34.7; Dan 3.28
77. Evr 11.34
78. Ps 34.7 8; Ier 17.7; Dan 6.22 23
79. Dan 6.26
80. Dan 2.5
81. Dan 6.27
82. Dan 3.4; 6.25
83. Dan 3.26
84. Dan 6.27
85. Dan 4.34; Dan 2.44; 6.26
86. Dan 2.28 29
87. Dan 2.1
88. Dan 2.2
89. Dan 1.7
90. Isa 63.11; Dan 4.18; Dan 2.11; 5.11 14
91. Dan 2.48; 5.11
92. Ezec 31.3; Dan 4.20
93. Ezec 17.23; 31.6; Plâng 4.20
94. Ps 103.20; Dan 4.17 23
95. Deut 33.2; Dan 8.13; Zah 14.5; Iuda 14
96. Mat 3.10
97. Ezec 31.12
98. Dan 11.13; 12.7
99. Ps 9.16
100. Dan 2.21; 5.21; 4.25 32
101. Gen 41.8 15; Dan 5.8 15
102. Dan 4.8
103. Dan 4.8
104. 2 Sam 18.32; Ier 29.7
105. Dan 4.10 11 12
106. Dan 2.38
107. Ier 27.6 7 8
108. Dan 4.13
109. Dan 5.21
110. Dan 4.32; Dan 5.21
111. Ps 106.20; 83.18; Dan 4.17 32; Ier 27.5
112. Mat 21.25; Luca 15.18 21
113. 1 Pet 4.8
114. Ps 41.1
115. 1 Împ 21.29
116. Prov 16.18; Dan 5.20
117. Dan 5.5; Luca 12.20
118. Dan 4.24
119. Dan 4.25
120. Dan 4.26
121. Dan 12.7; Apoc 4.10
122. Ps 10.16; Dan 2.44; 7.14; Mica 4.7; Luca 1.1
123. Isa 40.15 17
124. Ps 115.3; 135.6
125. Iov 34.29
126. Iov 9.12; Isa 45.9; Rom 9.20
127. Dan 4.26
128. Iov 42.12; Prov 22.4; Mat 6.33
129. Ps 33.4; Apoc 15.3; 16.7
130. Exod 18.11; Dan 5.20
131. Estera 1.3
132. Dan 1.2; Ier 52.19
133. Apoc 9.20
134. Dan 4.31
135. Naum 2.10
136. Dan 2.2; 4.6
137. Isa 47.13
138. Dan 6.2
139. Dan 2.27; 4.7
140. Dan 2.1
141. Dan 2.4; 3.9
142. Dan 2.48; 4.8 9 18
143. Dan 4.9
144. Dan 6.3
145. Dan 1.7
146. Dan 5.11 12
147. Dan 5.7 8
148. Dan 5.7
149. Dan 2.37 38; 4.17 22 25
150. Ier 27.7; Dan 3.4
151. Dan 4.30 37
152. Dan 4.32
153. Dan 4.17 25
154. 2 Cron 33.23; 36.12
155. Dan 5.3 4
156. Ps 115.5 6
157. Ier 10.23
158. Haldeeană: mene mene techel upfarsin.
159. Iov 31.6; Ps 62.2; Ier 6.30
160. Isa 21.2; Dan 5.31; Dan 9.1
161. Dan 6.28
162. Dan 5.7
163. Ier 51.31 39 57
164. Dan 9.1
165. Estera 1.1
166. Dan 5.12
167. Ecl 4.4
168. Neem 2.3; Dan 6.21; Dan 2.4
169. Estera 1.19; 8.8; Dan 6.12 15
170. 1 Împ 8.44 48; Ps 5.7; Iona 2.4
171. Ps 55.17; Fapte 2.1 2 15; 3.1; 10.9
172. Dan 3.8
173. Dan 6.8
174. Dan 1.6; 5.13
175. Dan 3.12
176. Marc 6.26
177. Dan 6.8
178. Plâng 3.53
179. Mat 27.66
180. Dan 2.1
181. Dan 3.15
182. Dan 2.4
183. Dan 3.28
184. Evr 11.33
185. Evr 11.33
186. Deut 19.19
187. Estera 9.10; Deut 24.16; 2 Împ 14.6
188. Dan 4.1
189. Dan 3.29
190. Ps 99.1
191. Dan 4.34
192. Dan 2.44; 4.3 34; 7.14 27; Luca 1.33
193. Dan 4.3
194. Dan 1.21
195. Ezra 1.1 2
196. Num 12.6; Amos 3.7
197. Dan 2.28
198. Apoc 13.1
199. Deut 28.49; 2 Sam 1.23; Ier 4.7 13; 48.40; Ezec 17.3; Hab 1.8
200. Dan 2.39
201. Dan 8.8 22
202. Dan 2.40; 7.19 23
203. Dan 2.41; Apoc 13.1
204. Dan 7.20 21 24; Dan 8.9
205. Apoc 9.7
206. Ps 12.3; Dan 7.25; Apoc 13.5
207. Apoc 20.4
208. Ps 90.2; Dan 7.13 22
209. Ps 104.2; Apoc 1.14
210. Ezec 1.15 16
211. Ps 50.3; 97.3; Isa 30.33; 66.15
212. 1 Împ 22.19; Ps 68.17; Evr 12.22; Apoc 5.11
213. Apoc 20.4 12
214. Apoc 19.20
215. Ezec 1.26; Mat 24.30; 26.64; Apoc 1.7 13; 14.14
216. Dan 7.9
217. Ps 2.6-8; 8.6; 110.1 2; Mat 11.27; 28.18; Ioan 3.35; 1 Cor 15.27; Efes 1.22
218. Dan 3.4
219. Ps 145.13; Dan 2.44; 7.27; Mica 4.7; Luca 1.33; Ioan 12.34; Evr 12.28
220. Dan 7.28
221. Dan 7.3
222. Isa 60.12-14; Dan 7.22 27; 2 Tim 2.11 12; Apoc 2.26 27; Apoc 3.21; 20.4
223. Dan 7.7
224. Dan 8.12 24; 11.31; Apoc 11.7; 13.7; 17.14; 19.19
225. Dan 7.9
226. Dan 7.18; 1 Cor 6.2; Apoc 1.6; 5.10; 20.4
227. Dan 2.40
228. Dan 7.7 8 20; Apoc 17.12
229. Isa 37.23; Dan 8.24 25; 11.28 30 31 36; Apoc 13.5 6
230. Apoc 17.6; 18.24
231. Dan 2.21
232. Apoc 13.7
233. Dan 12.7; Apoc 12.14
234. Dan 7.10 22
235. Dan 7.14 18 22
236. Dan 2.44; Luca 1.33; Ioan 12.34; Apoc 11.15
237. Isa 60.12
238. Dan 7.15; Dan 8.27; 10.8 16
239. Luca 2.19 51
240. Dan 7.1
241. Estera 1.2
242. Dan 5.19; 11.3 16
243. Dan 8.21
244. Dan 7.6; 11.4; 8.22
245. Dan 7.8; 11.21
246. Dan 11.25
247. Ps 48.2; Ezec 20.6 15; Dan 11.16 45
248. Dan 11.28
249. Isa 14.13
250. Apoc 12.4
251. Ier 48.26 42; Dan 11.36; 8.25
252. Dan 11.31; 12.11
253. Ios 5.14
254. Exod 29.38; Num 28.3; Ezec 46.13
255. Dan 11.31
256. Ps 119.43 142; Isa 59.14
257. Dan 8.4; Dan 11.28 36
258. Dan 4.13; 12.6; 1 Pet 1.12
259. Dan 12.8; 1 Pet 1.10 11
260. Ezec 1.26
261. Dan 12.6 7
262. Dan 9.21; Luca 1.19 26
263. Ezec 1.28; Apoc 1.17
264. Dan 10.9 10; Luca 9.32
265. Ezec 2.2
266. Dan 9.27; 11.27 35 36; 12.7; Hab 2.3
267. Dan 8.3
268. Dan 8.5
269. Dan 11.3
270. Dan 8.8; Dan 11.4
271. Dan 8.6
272. Deut 28.50
273. Apoc 17.13 17
274. Dan 8.12; Dan 11.36
275. Dan 8.10; Dan 7.25
276. Dan 11.21 23 24
277. Dan 8.11; Dan 11.36
278. Dan 8.11; Dan 11.36
279. Iov 34.20; Plâng 4.6; Dan 2.34 45
280. Dan 10.1
281. Ezec 12.27; Dan 10.14; 12.4 9; Apoc 22.10
282. Dan 7.28; 10.8 16
283. Dan 6.2 3
284. Dan 8.6
285. Dan 1.21; 5.31; 6.28
286. 2 Cron 36.21; Ier 25.11 12; 29.10
287. Neem 1.4; Ier 29.12 13; Dan 6.10; Iac 4.8-10
288. Exod 20.6; Deut 7.9; Neem 1.5; 9.32
289. 1 Împ 8.47 48; Neem 1.6 7; 9.33 34; Ps 106.6; Isa 64.5-7; Ier 14.7; Dan 9.15
290. 2 Cron 36.15 16; Dan 9.10
291. Neem 9.33
292. Dan 9.7
293. Neem 9.17; Ps 130.4 7
294. Dan 9.6
295. Isa 1.4-6; Ier 8.5 10
296. Lev 26.14; Deut 27.15; 28.15; 29.20; 30.17 18; 31.17; 32.19; Plâng 2.17
297. Zah 1.6
298. Plâng 1.12; 2.13; Ezec 5.9; Amos 3.2
299. Lev 26.14; Deut 28.15; Plâng 2.17
300. Isa 9.13; Ier 2.30; 5.3; Osea 7.7 10
301. Ier 31.28; 44.27
302. Neem 9.33; Dan 9.7
303. Dan 9.10
304. Exod 6.1 6; 32.11; 1 Împ 8.51; Neem 1.10; Ier 32.21
305. Exod 14.18; Neem 9.10; Ier 32.20
306. Dan 9.5
307. 1 Sam 12.7; Ps 31.1; 71.2; Mica 6.4 5
308. Dan 9.20; Zah 8.3
309. Exod 20.5
310. Plâng 2.15 16
311. Ps 44.13 14; Ps 79.4
312. Plâng 5.18
313. Dan 9.19
314. Num 6.25; Ps 67.1; 80.3 7 19; Ioan 16.24
315. Isa 37.17
316. Exod 3.7; Ps 80.14
317. Ier 25.29
318. Ps 79.9 10; 102.15 16
319. Ps 32.5; Isa 65.24
320. Dan 8.16
321. Dan 8.18; 10.10 16
322. 1 Împ 18.36
323. Dan 10.12
324. Dan 10.11 19
325. Mat 24.15
326. Isa 53.10
327. Isa 53.11; Ier 23.5 6; Evr 9.12; Apoc 14.6
328. Ps 45.7; Luca 1.35; Ioan 1.41; Evr 9.11
329. Dan 9.23; Mat 24.15
330. Ezra 4.24; Ezra 6.1 15; 7.1; Neem 2.1 3 5 6 8
331. Ioan 1.41; 4.25
332. Isa 55.4
333. Neem 4.8,16-18; 6.15
334. Isa 53.8; Marc 9.12; Luca 24.46
335. 1 Pet 2.21; 3.18
336. Mat 22.7
337. Luca 19.44
338. Mat 24.2
339. Mat 24.6 14
340. Isa 8.7 8; Dan 11.10 22; Naum 1.8
341. Isa 42.6; 55.3; Ier 31.31; Ezec 16.60-62
342. Isa 53.11; Mat 26.28; Rom 5.15 19; Evr 9.28
343. Mat 24.15; Marc 13.14; Luca 21.20
344. Isa 10.22 23; 28.22; Dan 11.36; Luca 21.24; Rom 11.26
345. Dan 1.7
346. Dan 8.26; Apoc 19.9
347. Dan 10.14
348. Dan 1.17; 8.16
349. Mat 6.17
350. Gen 2.14
351. Ios 5.13
352. Dan 12.6 7
353. Apoc 1.13-15; 15.6
354. Ier 10.9
355. Ezec 1.16
356. Ezec 1.14
357. Apoc 1.14; 19.12
358. Ezec 1.7; Apoc 1.15
359. Ezec 1.24; Apoc 1.15
360. 2 Împ 6.17; Fapte 9.7
361. Dan 8.27
362. Dan 7.28
363. Dan 8.18
364. Ier 1.9; Dan 9.21; Apoc 1.17
365. Dan 9.23
366. Apoc 1.17
367. Dan 9.3 4 22 23; Fapte 10.4
368. Dan 10.20
369. Dan 10.21; Dan 12.1; Iuda 9; Apoc 12.7
370. Gen 49.1; Dan 2.28
371. Dan 8.26; 10.1; Hab 2.3
372. Dan 10.9; Dan 8.18
373. Dan 8.15
374. Dan 10.10; Ier 1.9
375. Dan 10.8
376. Dan 10.11
377. Iuda 6.23
378. Dan 10.13
379. Dan 10.13; Iuda 9; Apoc 12.7
380. Dan 9.1
381. Dan 5.31
382. Dan 7.6; 8.5
383. Dan 8.4; 11.16 36
384. Dan 8.8
385. Dan 8.22
386. Isa 8.8; Dan 9.26
387. Dan 11.7
388. Dan 8.4 7; 11.3 36
389. Ios 1.15
390. 2 Cron 20.3
391. Dan 9.26
392. Iov 20.8; Ps 37.36; Ezec 26.21
393. Dan 7.8; 8.9 23 25
394. Dan 11.10
395. Dan 8.10 11 25
396. Dan 8.25
397. Dan 11.10 22
398. Dan 11.29 35 42; Dan 8.19
399. Dan 11.22
400. Dan 11.25
401. Dan 11.23
402. Num 24.24; Ier 2.10
403. Dan 11.28
404. Dan 8.11; 12.11
405. Mal 2.7
406. Evr 11.35
407. Dan 12.10; 1 Pet 1.7
408. Dan 8.17 19; 11.40
409. Dan 11.29
410. Dan 11.16
411. Dan 7.8 25; 8.25; 2 Tes 2.4; Apoc 13.5 6
412. Dan 8.11 24 25
413. Dan 9.27
414. 1 Tim 4.3
415. Isa 14.13; 2 Tes 2.4
416. Dan 11.35
417. Isa 21.1; Zah 9.14
418. Ezec 38.4 15; Apoc 9.16
419. Dan 11.10 22
420. Isa 11.14
421. Exod 11.8; Iuda 4.10
422. Ps 48.2; Dan 11.16 41; 2 Tes 2.4
423. 2 Tes 2.8; Apoc 19.20
424. Dan 10.13 21
425. Isa 26.20 21; Ier 30.7; Mat 24.21; Apoc 16.18
426. Rom 11.26
427. Exod 32.32; Ps 56.8; 69.28; Ezec 13.9; Luca 10.20; Fil 4.3; Apoc 3.5; 13.8
428. Mat 25.46; Ioan 5.28 29; Fapte 24.15
429. Isa 66.24; Rom 9.21
430. Dan 11.33 35
431. Prov 4.18; Mat 13.43
432. Iac 5.20
433. 1 Cor 15.41 42
434. Dan 8.26; 12.9
435. Apoc 10.4; 22.10
436. Dan 10.1; 12.9
437. Dan 10.4
438. Dan 10.5
439. Dan 8.13
440. Deut 32.40; Apoc 10.5 6
441. Dan 4.34
442. Dan 7.25; 11.13; Apoc 12.14
443. Luca 21.24; Apoc 10.7
444. Dan 8.24
445. Dan 12.4
446. Dan 11.35; Zah 13.9
447. Osea 14.9; Apoc 9.20; 22.11
448. Dan 11.33 35; Ioan 7.17; 8.47; 18.37
449. Dan 8.11; 11.31
450. Dan 12.9
451. Isa 57.2; Apoc 14.13
452. Ps 1.5