Eneida (Pandelea)/Religia și patria la cei vechi
Incă din cea mai îndepărtată vechime, oamenii au avut o îndărătnică credință în ființa unei a doua vieți, care să înceapă numaidecât după viața trăită pe pământ. In deosebire însă de credința creștină, care avea să se întruchipeze cu mult mai târziu, această a doua viață — după închipuirea ce-și făceau Grecii și Romanii — nu avea să se petreacă într’o lume străină de a noastră, departe de noi, în ceruri, ci tot în apropierea noastră sufletul omului continua să trăiască, însă sub pământ.
Din această pricină cei vechi dădeau o luare aminte cu totul deosebită înmormântărei: odată cu trupul, ei socotiau că pogoară în groapă și ceva viu. «Virgiliu, care întotdeauna descrie cu atâta amănunțime și grijă ceremoniile religioase, sfârșește povestirea îngroparei lui Polidor cu aceste cuvinte: îi închidem sufletul în mormânt[1]».
Pentru aceea, când cei din urmă bulgări cădeau asupra trupului, rudele mortului strigau cu glas mare de trei ori numele celui dispărut, apoi îi spuneau, tot de trei ori: Cu bine, și la urmă: Fie-ți țărâna ușoară!… Această din urmă datină a trecut și în poporul nostru și ființează până și astăzi.
Din aceeași credință a pornit, ca o urmare firească, obiceiul de-a îngropa odată cu mortul lucruri, de cari urmașii credeau că are nevoie, bunăoară haine, vase, arme; pe mormânt îi puneau bucate și vărsau vin peste el. Mai mult decât atâta: înjunghiau cai și robi, pe cari îi îngropau împreună cu răposatul, spre a-l sluji și sub pământ:
«(Enea) Prinde după aceea patru războinici, născuți în Sulmona și tot atâția inși crescuți pe malurile lui Ufens, ca să-i jertfiască pentru ispășirea sufletului lui Pallas și să stropiască flacările rugului cu sângele acestor prizonieri[2]».Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/22 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/23 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/24 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/25 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/26 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/27 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/28 Pagină:Eneida - Virgiliu (1913).pdf/29
- ↑ Eneida, cartea III, versul 68.
- ↑ Eneida, cartea X, versul 518.