Fire-aș râu...

 

Fire-aș râu ce curge
Un pârâu de munte
Care rătăcește
Între stânce crunte:
Însă numai dacă mândra
Mi s-ar face peștișor
Și-ar nota-n a mele unde
Sprinten și voios, ușor.

Fire-aș o pădure…
Cu furtune grele
M-aș lupta pe moarte
Fără nici o jele:
Însă numai, dacă mândra
Mi s-ar face păsărea,
Și și-ar face cuib în mine,
Și-ar cânta pe creanga mea.

Fire-aș o ruină
Sus p-un pisc de stâncă;
Aș răbda perirea-mi
Făr’ durere-adâncă:
Însă numai, dacă mândra
Mi s-ar face un dafin,
Și cu brațul ei cel verde
M-ar îmbrățișa la sân.

Fire-aș o colibă
Jos în valea mică,
Cu acoperiș ce
Ploaia mult îl strică:
Însă numai, dacă mândra
Mi s-ar face-n mine foc,
Și pe vatra-mi s-ar aprinde
Și m-ar arde cu noroc.

Fire-aș nor în peteci,
Flamură strivită,
Care spre câmpie
Caută obosită:
Însă numai, dacă mândra
Mi s-ar face un apus,
Și spre fața mea pălindă
Roșu mi-ar surâde-n sus.