Wikisource

I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu

←
I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
de George Topîrceanu
→
12804I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziuGeorge Topîrceanu


Romanța automobilului

modifică

Păzea!
Păzea că trece-n goană,
Aleargă,
Vâjâie ca vântul,
Și dacă n-ai urechi normale te face una cu pământul!
El vine drept din arsenalul Progresului uman
Modern,
Să te trimată-n bezna rece a Absolutului etern.
Păzea!
Că trece-n zbor copilul civilizației extreme
Și zvârle-n aer trei semnale, —
Trei versuri mici
Din trei poeme
Pe care trei poeți deodată
În trei orașe le-au cântat, —
Un leit-motiv,
Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat.
Dar cine poate să priceapă
Simbolul celor trei semnale
Ce conturează-n spațiu
Albe
Și verzi
Intenții criminale?
Păzea, că e iresponsabil,
El are flacări în artere
Și te pălește fără veste cu patruzeci de cai putere!
Pufnește,
Zbârnâie,
Se-ntoarce
Și lasă-n urma lui, pe drum,
Miros albastru de benzină
Și nori de pulbere
Și fum...


S-a dus,
Adio!
Poate-acuma deja comite alte crime,
Pe când în urma lui se scoală din praf
Infirmele victime, —
O hecatombă de cadavre
Pe-altarul nobilului Sport,
Gesticulând cu indignare, din drum, —
Iar tu ești primul mort
Care-a-nviat...
Și scuturându-ți de praf în soare macferlanul,
Suspini în urma lui:
— Degeaba! Te face marț Aeroplanul!

Romanță autumnală

modifică

Ploaia tristă și banală,
Ploaia obsedantă,
Ploaia
Care pastișează clima de pe Alpi
Și Himalaia,
Ploaia cade verticală din cerescul alambic
Și sfidează paciența trecătorilor:
Pic-pic...
Cu vedenii de umbrele ce se-nchid
Și se deschid,
Resemnat primești în față proiectile de lichid.
Când și când, pe pălărie
Simți un ropot de cascadă, —
Cântă streșinile toate...
Iar în jurul tău, pe stradă,
E-o obsesie galantă de picioare și frou-frou,
De dantele,
De jupoane
Și ciorapi de la „Bon-Gout"...


De trei zile
Firmamentul desfășoară peste noi
O imensă zdreanță udă cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestră a foburgului umil
De trei zile cerul varsă lacrimi mari
De crocodil... Plouă!
Plouă ca-n Parisul lui Verlaine...
Din loc în loc,
Te insultă modestia unor ghete fără toc.
Mai departe,
Când coboară din cupeul ei grăbită,
Până sus zărești dessous-ul unei doamne
Din elită, —
Iar pe strada animată ca la cinematograf
Ploaia zugrăvește-n aer sârme lungi de telegraf.

Romanța gramofonului

modifică

Eu sunt un genial amestec
De Poezie
Și de Proză,
Eu sunt extrema întrupare și ultima metamorfoză
A Spiritului, care luptă de zeci de veacuri să
supuie
Materia
Din care zilnic își modelează o statuie...
Eu sunt un sarcofag de note îmbalsamate,
Un album
În care-o primadonă moartă
Dă
Gratis
Un concert postum.
Prin mine mor — ca să renască —
Vibrații pentru mai târziu,
Eu sunt ce n-am fost niciodată
Și-un sfert din ce era să fiu!
Un capelmaistru invizibil comandă pâlniei sonore
Trei game ultraviolete
Și alte trei, multicolore, —
Pe când bagheta lui ocultă,
Bătând frenetica măsură,
Înscrie notele în aer pe-o-nchipuită partitură...
Eu sunt un mecanism precoce,
Sunt o cutie ventrilocă,
Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă:
Șuruburi,
Ace,
Manivelă,
Sunt arcul primului avânt, —
Trompetă,
Placă,
Diafragmă
Și... dracu știe ce mai sânt!...
Pornesc metalice acorduri
Și-n ritmul unui danț romantic
Se-nalță,
Cresc tumultuoase, ca o tempestă pe Atlantic,
Apoi coboară, se-ntretaie și mor încet
Ca un ecou
Produs de zborul unei muște
În cavitatea unui ou...
Dar placa se-nvârtește-ntruna
Ca un perpetuum-mobile.
Pe ea și-au imprimat scheletul un șir de sunete
Fosile
Prin care oamenii de mâine
Vor ști cum fluierau străbunii...
Căci, ce e placa?
E un zero în exercițiul funcțiunii.
O suprafață cântătoare.
Un ghem de note.
O tipsie
Pe care doarme o romanță căzută în catalepsie.
E o spirală fecundată de vârful unui ac virgin.
Carusso, Patti, Batistini
Și tragicul Șaliapin.
Eu sunt...
Dar nu!
Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniu
Din trei silabe —
Frontispiciul nemărginitului cavou...
Eu sunt Trecutul care geme
Cu rezonanța unui craniu
În golul căruia Viața își cântă ultimul ecou.

Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=I._Minulescu:_Trei_romanțe_pentru_mai_târziu&oldid=67416”