Ielele (Iosif)
În farmecul serii
Supuse-s tăcerii
Cîmpiile-n floare,
Doar luna bălaie
Se scaldă-n păraie
Încet curgătoare.
Pe molcome vînturi
Vin tainice cînturi
Și glasuri ciudate...
Căci duhul pierzării
La marginea zării
Din aripe bate !
Îndeamnă-ți fugarul
Să taie hotarul
Ca gîndul de iute !
N-auzi tu pe cale
Cimpoaie, țimbale
Și glas de-alăute ?
Sunt iele măiastre
Pe urmele voastre,
Pe voi vă vînează !
Preasfînta Marie
Din nalta tărie
Ne aibă în pază !
Voinicul dă pinten,
Fugarnicul sprinten
Pornește, săgeată,
Și zboară șoimește...
Tîrziu ! Căci sosește
Năprasnica ceată...
La mijloc îi prinde
Și-n juru-le-ntinde
O horă păgînă.
Lung clocote dealul :
Voinicul și calul
Se zbat în țărînă !
Iar ielele, fetele,
Nouă surori,
Își spulberă pletele
Pînă la nori,
Și șuieră,
Fluieră,
Chiotă-n lună ;
Și-n lanțuri
De danțuri
Se-ntind și s-adună...
Sălbatece cîntă
Și iarăși s-avîntă
În goana nebună !