Isus

 

Veghează-n colț a candelei lumină,
Învăluind icoana-n raze pale :
Isus, copil, la sînul maicei sale ;
Păstori se miră, magi i se închină.

Un zîmbet liniștit, blînd, fără vină,
Și totuși nu știu ce ascunsă jale,
Ce presimțiri de chinuri ideale
Umbresc în taină fața lui divină.

Știai de-atunci, Isuse, tu c-odată,
Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată,
Vei îndura batjocura și-amarul,

Și-ncununat cu spini, urcînd Calvarul
Pe umăr crucea singuri ți-o vei duce
Și vei muri, strigînd la cer, pe cruce ?...