Județul (Petőfi)

 

A popoarelor istorii frunzărindu-le am aflat
Că ce-i viața unul popor? Un râu de sânge spumat
Ce-și varsă a sa undă până azi făr' necurmare,
Izvorind din veacuri antici dintr-un stan făr' pregetare.
Nu gândiți că doar el seacă. Valul lui ce șerpuiește
În al mării sân se gată, acolo se prăbușește.
Cum se-avântă zile negre — privescu-le lung cu grije, —
Căci vor fi de fior pline... Pacea a ce azi o gustăm,
E presemnul unui trăsnet ce avem să-l întâmpinăm!
Prin vălul funest eu văd clar tainicul cel viitor, —
Sufletu-mi aprins de dor îl cetește îngrozitor.
Priveliștea ce se-arată trist mă umple de teroare,
Dar de nou făr' înfrânare, bucurii simt cu ardoare!
Zeul luptelor se 'mbracă în ea și cu spada-i, iar'
Călare pe murg aleargă pe-a lumii imens hotar.
La luptă dreaptă provoacă națiunile pre pământ;
Cei drepți cu cei răi în față, vor sta să-și sape mormânt.
Bătălia va fi cruntă, dar cei buni vor triumfa...
Curgă șiroi val de sânge, urmeze ce va urma!
Totuna, județul mare ce de mult: s-a profețit.
Va veni - și se va 'ncepe traiul nou de mult dorit.
Da Edenul veșnic sus în cer nu-l vom cerca vioi,
Căci atunci al fericirii rai va pluti între noi.

(Pesta, aprilie 1847)

Notă: Sensul titlului tradus este Judecata ori, mai degrabă, Sentința