Junimiștii, conservatorii și Constituțiunea

 

Gazeta devotată intereselor tribului lahovăresc urmează cu atacurile batjocoritoare împotriva grupării junimiste.

După ce mai deunăzi a executat fără de milă, această grupare, comparînd purtarea junimiștilor în viața politică cu aceea ce o au cămătarii neomenoși în viața socială, l'In­dependance Roumaine a găsit acum încă un mod de a do­vedi, prin înfierarea tacticei politice junimiste, strînsa ar­monie care domnește între cei cari pînă acum o lună for­mau guvernul țării, iar acum se pregătesc să dea lupta electorală împreună.

Pe cît era de justă comparația găsită de gazeta franțu­zească a conservatorilor în ceea ce privește purtarea juni­miștilor cu aceștia, tot pe atîta de justă și de ingenioasă este învinuirea de ipocrizie față cu instituțiile țării și de neonestitate politică, pe care le-o aduce acum. Stabilind o apropiere între părerile junimiștilor, ca scriitori, asupra lui ŭ și între ideile lor, ca politiciani, asupra Constituțiunii, l'Independance Roumaine arată cum junimiștii, foarte des­chiși în cele literare, au combătut pe față și în toate prile­jurile aninarea parazitarului ŭ la finele cuvintelor, fără alt rost decît de a le deforma și a îngreuna scrierea; nu astfel, ci chiar pe dos, s-au purtat și se poartă ei însă față cu Constituțiunea. Dușmani lăuntrici ai acesteia, căutînd s-o eludeze și s-o violeze la orice prilej bine sau rău venit, junimiștii n-au avut niciodată curajul să se declare însă pe față contra Constituțiunii, ba dimpotrivă, tocmai ei au luat ca nume, ca firmă, constituționalismul.

Deși pentru ei Constituțiunea nu are și nu trebuie să aibă, în ordinea politică un mai mare rol decît ŭ în scriere, totuși ei și-au zis constituționali. Cu toate că ei au convingerea că Constituțiunea e o minciună, nu se sfiesc a exagera importanța ei și a-și face dintr-însa un mijloc de prospe­ritate.

Este, se exprimă gazeta franțuzească, o exploatare ne­onestă, care nu poate duce decît la discreditul complet al Constituțiunii, fără vreun învățămînt de folos pentru țară.

Cum am recunoscut mai deunăzi dreptatea gazetei laho­vărești în justa sa comparație dintre junimiști și cămătari, tot astfel vom recunoaște și azi dreptatea sa în justele observații ce face junimiștilor asupra neonestei lor purtări politice față cu Constituțiunea, apărători ai căreia vor să apară, cînd ei nu sunt decît dușmanii ei cei mai neîmpăcați.

Într-adevăr purtarea junimiștilor este destul de scanda­loasă, pentru ca să merite a fi înfierată cu toată tăria. De altă parte, apoi, instituțiile pe cari se reazimă organizarea statului, chiar dacă nu ar fi totdeauna pe deplin aplicate sau ni s-ar părea nouă că nu sunt pe deplin aplicate, cer mai mult respect de la cei ce vor să facă politică în țară, decît dau junimiștii temeliei chiar a organizării statului nostru modern.

Dar numai junimiștii trebuiesc oare mustrați pentru reaua lor purtare față de Constituțiune? De ce uită oare gazeta franțuzească pe conservatorii ei înșiși?

Negreșit, în ce privește scrierea lui ŭ, este o mare deo­sebire între junimiști și între partizanii d-lor L. Catargi și Al. Lahovari. Cei dintîi au cerut pe față suprimarea inutilului semn grafic, în vreme ce d-l Catargiu îl anină și în coada numelor franțuzești. Cu toții s-au împăcat însă de minune în nerespectul Constituțiunii; cu toții nu s-au sfiit s-o eludeze, s-o violeze.

Este drept, o recunoaștem, conservatorii au avut un mo­ment de mai mare sinceritate decît junimiștii: adecă atunci cînd, după revizuirea de la 1884, s-au declarat pe față contra Constituțiunii. Junimiștii n-au făcut aceasta nici­odată. Mai pe urmă însă, conservatorii s-au declarat și ei învoiți cu pactul fundamental și au mărturisit într-însul. Dar cum l-au respectat? Opt ani de zile și-au bătut joc de Constituțiune, cu sau fără ajutorul junimiștilor, cu cari au rivalizat în violarea libertății eleetorale, în călcarea prescripțiilor art. 7, în răsvoturi și în alte măsuri scandaloase și contrare adevăratului constituționalism.

Tot ca una, fata mea! zice o vorbă cam vulgară, dar bine potrivită pentru conservatori în această ocaziune.

Iată de ce noi nici nu ne mirăm, cînd îi vedem și astăzi lucrînd împreună cu junimiștii, după ce totuși le descoper atîtea triste păcate.

Le au și unii și alții.