Miorița s-a născut în Maramureș/TM 61-63

Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Maramureșului

14696Miorița s-a născut în Maramureș — TM 61-63Dorin Ștef


Țara Marmureșului 61
Nelocalizat, →1980

Sus în vîrfu muntelui,
Florile dalbe de măr (refren)
La crucița bradului,
Mărgu-și tri păcurărei,
Cu oile după ei.
5. Doi din ei o ținut sfat,
Pe cel mic că l-o mînat
Să întoarcă oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o d-înturnat,
10. Lui gre` moarte i-o pticat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie între fărtaie;
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie între țăpuște.
15. - O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntîmpla să mor eu,
Pe mine mă îngropați
În strunguța oilor,
În locu găleților;
20. În drumu feciorilor,
În cărarea fetelor
Și-n drumu nevestelor.
Și în loc de copîrșău
Puneți scoarță de durzău;
25. În loc de pînză pă obraz
Puneți scoarță de buhași;
Iar în loc de luminele
Sînt pe cer bugăte stele.
În mînuța de-a dreaptá
30. Voi să-mi puneți trîmbița;
Și-n mînuța de-a stîngu
Voi să-mi puneți fluieru.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Trîmbița și-a trîmbițá,
35. Fluieru și-a fluierá,
Oile tăte-or zd`era
Și pe mine m-or cînta.
Acasă dacă-ți pleca
Mămuca v-a întreba:
40. - Nu zine și-a meu fecior?
– Ba zine, da-i în pripor!
O rămas cam înapoi
Cu cele șchioape de oi;
O rămas cu oi cornute,
45. Mîndru l-or cînta pe munte;
O rămas cu oi bălăi,
Mîndru l-or cînta pe văi.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – text nelocalizat / posibil din Ieud; Țara Maramureșului.
  • Publicat în – Calendarul Maramureșului, 1980, p. 13, text 40.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.

Țara Marmureșului 62
Nelocalizat, →1980

– Ce se-aude-n sat la noi?
– Fluieraș mîndru de oi.
– Da la ele cine șede?
– Șed șase păcurărei,
5. Unu-i negru străinaș.
Oile cîn` le-nturna,
Pe străin tăt îl mîna
Cu găleata după apă;
Ceia cinci să sfătuia
10. Pe străin să-l omorá;
Cu securi și cu topoare
Pe străin ca să-l omoare.
(Cînd a venit cu apa el a avut
o oaie pe care a întrebat-o:)
– Mio, miorița mea!
De mine ce-ai auzit
15. De ochii ți-o-ngălbenit
Și lîna țî s-o roșit?
Ieri erai fruntea turmii
Și pășteai colțul ierbii
Și călcai ogoarele
20. Și săreai răzoarele.
(Apoi ceilalți ciobani
l-o întrebat pe el:)
– Măi, negrule, străine,
Tu ce moarte îți poftești?
– Nici o moarte nu-mi poftesc
Numa capu mi-l tăieți
25. Și-acolo să-l îngropați
În tureștiul oilor,
În țărcuțu mieilor,
În cărarea fetelor;
Și-n loc de cruce la cap
30. Îmi puneți un fluieraș;
Cîte vînturi or sufla,
Fluierașu a cînta,
Eu atuncea m-oi scula.
Subsuoară de-a dreapta
35. Pune-mi mie trîmbița;
Oile cele cornute
M-or cînta vara pă munte;
Oile cele bălăi
M-or cînta vara pe văi;
40. Oile cele-otișele
M-or cînta vara cu jele.
== Note ==

  • Culegător – Mihai Cupcea
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – text nelocalizat; Țara Marmureșului.
  • Publicat în Calendarul Maramureșului, 1980, p. 38-39, text 91.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Este singura variantă a textelor mioritice publicată în Calendarul Maramureșului care figurează în ciclul de balade. 2. Episodul oii năzdrăvane este atipic. 3. Un incipit asemănător (tehnica întrebare/răspuns) regăsim doar în varianta TM 22 – Hărnicești (2) și nuanțat în TM 12 – Botiza (6). 4. Var. de interpret.

Țara Maramureșului 63
Nelocalizată, →1980
 
Pa cei vîrvuți de muncei
Fost-o tri păcurărei
Cu oile după ei.
Cei mai mari îs veri primari,
5. Cel mai mic îi streinar.
Ei că ș-o ieșit la munte
Pîn iarba pînă-n gerunte
Și numa că ș-o grăit
Să-l omoare pa cel mic.
10. Pa cel mic l-o mînat
Cu găleata după apă
Pînă i-or fa judecată;
Cu găleata la izvor
Pînă i-or face sobor.
15. Mielușelu cel mai blînd
Înainte i-o ieșit:
– Stai, frățîorelu meu,
Că eu știu bugă[t] de bine
Că te-or omorî pe tine.
20. - Hei, măi frățîorii mei,
Da eu știu bugă[t] de bine
Că mi-ț omorî pe mine.
Da voi nu ma astupați
Nici în sintirim cu iarbă,
25. Nici la Beserica Albă,
Numa-n strunga oilor,
În giocuțu mieilor.
La cap îmi puneț un miel
Și fluieru lîngă el
30. Și trîmbița pa mormînt;
Cînd ș-a trage cîte-on vînt
Tăte m-or cînta pa rînd;
Cînd vîntuțu și-a sufla,
Fluieru și-a fluierá,
35. Trîmbița și-a trîmbițá
Și mieluțu și-a zdera
Și oile m-or cînta:
– Stăpîne, numa stăpîne,
Tu de cînd ai adurnit
40. În porneală n-am ieșit,
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut.
– Voi acasă dacă-ț mere
Nu-i spuneți maicii banat,
45. Spunețî-i că m-ați lăsat
Colo sus, în vîrf de munte,
Cu oi știoape și cornute.
Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta pa văi;
50. Oile cele d-albastre
Mîndru m-or cînta pa coaste;
Oile cele albastrele
Mîndru m-or cînta cu jele
Și pa văi și pa valcele.
55. Măicuța că s-o luat
Tăt pîn lin și pîn pălin
Păruț galbîn despletind
Și de lume întrebînd:
– N-ați văzut fiuțu meu?
60. - Ba noi poate l-am văzut,
Bine nu l-am cunoscut.
– A meu fiu i cunoscut:
Cu veșmînt pînă-n pămînt,
Lung și lat și mohorît;
65. Pa umăru de-a dreapta
Închipuită-i lumea,
Mai în jos, pa la tiotori
Scrisă-s dalbe sărbători.
== Note ==

  • Culegător – Ion Zubașcu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – text nelocalizat; cu mențiunea “Țara Maramureșului”.
  • Publicat în Calendarul Maramureșului, 1980, p. 14-15, text 43.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Finalul (vers. 55-68) e contaminat cu legenda Maicii Domnului, baladă cu o intensă circulație în partea de sud a țării; temă care se presupune că a generat episodul maicii bătrâne din versiunea baladă a Mioriței.