Novăceștii

Novăceștii de Ștefan Octavian Iosif

La orînda-mpărătească
   De la marginea pieții
Vezi lumină printre loduri
   Pînă-n faptul dimineții ;
Venetici din lumea toată
   Fac popas acolo sara...
Dairaua se mărită
   Cu cimpoiul și ghitara...

Trei voinici ficiori de lele
   Tăbărît-au pe-nserate ;
Dairaua cu cimpoiul
   Și ghitara tac speriate...
Țarigradul mi s-ascunde
   Îngrozit, iar împăratul
Dă poruncă să-ntărească
   Straja peste tot palatul...

Forfotesc iscoade multe
   Ca să afle, să scornească :
Cine-s preaciudații oaspeți
   De la crîșma-mpărătească ?
Pasămite să-i întrebe
   Nu cutează nici un crainic...
Gîfăind se-ntoarce-n goană
   La palat trimisul tainic :

— Înălțate împărate !
   La Agnița crîșmăreasa,
Trei străini descălicară
   Și de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
   Tună-n gura lor cuvîntul,
Și pe unde calcă dînșii
Se cutremură pămîntul !

După mese s-așezară
   Cîteșitrei și, largi în spete,
Între umeri fiecare
   A cuprins cîte-un părete.
Nouă buți de vin goliră,
   Și-ncă tot mai cer să beie,
Iar Agnița crîșmărița
   N-are vin să le mai deie !

— Duce-vă-ți pe loc de-i spuneți
   Să le-aducă băutură
Și-i plătesc eu cît o face,
   Cu asupra de măsură.
Doar aceia-s chiar Novacii,
   Căpitani vestiți în țară :
Oastea mea fără de număr
   N-ar putea să-i scoat-afară !...