Odă
de Joseph Addison, traducere de Grigore N. Lazu
Volumul 451 traduceri libere și imitațiuni de poezii antice și moderne din Orient și Occident


În mii si mii de stele credința întărește
Tăria și adâncul și-naltul firmament,
Și despre-a sa ființă prin nopți ne povestește,
Și despre-a creațiunii și-al vremilor torent.
Și soarele înalță cu grai de mii de raze
Sfințenia Acelui ce peste lumi tronează ;
Strălucitor ne spune cum discu-i aurit
Din măna creatoare prin sfere a pornit.
Iar luna-n casa umbrei stând veșnic atârnată
Lunatica poveste ne spune luminând;
Pământul cu mirare spre sfera înstelată
Tot zboară, zboară-ntr-una povestea ascultând.
De ziua creațiunii ne spune-acea poveste,
Și întăresc mii globuri și ele-aceiași veste;
Și-acel nisip de astre ce sus de tot sclipesc,
De la un pol la altul cuvântu-ți povestesc.
Și dacă-ades în noapte mai toate în tăcere,
Cu ele și pământul în calea sa trecând,
S-avântă luminoasă și tainică părere,
Tăcute-n miezul nopții, nici glas, nici grai având;
Dar sufletul aude și-atunci cuvânt ce spune,
Cuvânt de pretutindeni ce face să răsune
De veacuri a Sa laudă, zicând neîncetat:
Un Dumnezeu, un singur tăriile-au creat!