Odă (Joseph Addison)

 

În mii si mii de stele credința întărește
Tăria și adâncul și-naltul firmament,
Și despre-a sa ființă prin nopți ne povestește,
Și despre-a creațiunii și-al vremilor torent.
Și soarele înalță cu grai de mii de raze
Sfințenia Acelui ce peste lumi tronează ;
Strălucitor ne spune cum discu-i aurit
Din măna creatoare prin sfere a pornit.
Iar luna-n casa umbrei stând veșnic atârnată
Lunatica poveste ne spune luminând;
Pământul cu mirare spre sfera înstelată
Tot zboară, zboară-ntr-una povestea ascultând.
De ziua creațiunii ne spune-acea poveste,
Și întăresc mii globuri și ele-aceiași veste;
Și-acel nisip de astre ce sus de tot sclipesc,
De la un pol la altul cuvântu-ți povestesc.
Și dacă-ades în noapte mai toate în tăcere,
Cu ele și pământul în calea sa trecând,
S-avântă luminoasă și tainică părere,
Tăcute-n miezul nopții, nici glas, nici grai având;
Dar sufletul aude și-atunci cuvânt ce spune,
Cuvânt de pretutindeni ce face să răsune
De veacuri a Sa laudă, zicând neîncetat:
Un Dumnezeu, un singur tăriile-au creat!