Pentru una, în Paradis

Pentru una, în Paradis
de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian
Poemele lui Edgar Poe, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1938


Tu erai pentru mine, dragoste,
Tot — pentru ce inima-mi lâncezea —
O verde insulă între mări, dragoste,
Un altar și-o fântână, ce împletea
O magică ghirlandă de flori și fructe.
Și toată ghirlanda era a mea.

Ah! vis, prea frumos să dureze!
Speranță-nstelată! te-ai înălțat —
Doar — ca să ți se-însereze!
Vocea Viitorului a strigat,
«Înainte! înainte!» dar, tot pe Trecut
(Sumbru vârtej!) spiritul meu,
Încercând să planeze, —
Se opri speriat, nemișcat!

Căci, vai, vai! de la mine iată
Lumina mare a Vieții s'a dus!
«Niciodată — niciodată — vai, niciodată — »
(Spuseră ale mărilor valuri
Nisipului lor împrăștiat pe maluri)
N-o mai înflori copacul trăsnit,
N-o mai zbura vulturul rănit!

Căci toate zilele îmi sunt extaze —
Și visele mele noaptea mijesc
Doar unde negrii tăi ochi scânteiază
Și urmele pașilor tai sclipesc,
În ce eterice dansuri de raze,
Lângă ce eterne torente ce cresc!

:1835.