Prefață
de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian


Aceste nimicuri sunt strânse și publicate din nou, mai ales cu intenția de a le scăpa de numeroasele interpretări la care au fost supuse, făcând la întâmplare «înconjurul presei». Cu grija firească de a băga de seamă ca tot ce am scris să circule așa cum am scris, dacă tot trebuie să circule. În apărarea propriului meu gust, se cuvine de altfel să recunosc, că, după părerea mea, nimic din acest volum nu are o prea mare valoare pentru public. Evenimente independente de voința mea, m-au împiedecat, în orice epocă, să fac vreun efort serios, în ceea ce, sub o zodie mai bună, ar fi putut să fie câmpul ales de mine. Pentru mine poezia n-a fost un scop voit, ci o pasiune; și pasiunile ar trebui să fie ținute în cinste; ele nu trebuie — ele nu pot să fie provocate după voință, în vederea unor meschine compensări, sau a unor și mai meschine laude, ale umanității.

E. A. P.

1845.