Poesii (1888-1894)/Apus

 

Coboară soarele pe clina nemărginiteĭ bolţĭ senine
Roşind bătrîniĭ munţĭ ce 'n zare sĕ pierd treptat în valurĭ
                                                                           [line;
Inalţiĭ brazĭ în zare-albastră stau neclintiţĭ de veşniciĭ,
În faţa lor spre cer să 'nalţă măreţe lespezĭ plumburiĭ.
Pe după stîncele de-aramă doinesc sălbatece izvoare
Şi coborînd din piatră 'n piatră îşĭ pierd durerea 'n
                                                                             [depărtare;
Răzleţe florĭ îngălbenite rar să ivesc pe muchĭ de stîncĭ....
Lumină sus la vîrf de munte, noapte'n prăpăstiile-adîncĭ...

Coboară oameniĭ pe clina vieţiĭ arse de durerĭ
Privind cu lacrimĭ cum în cale-şĭ nu află jaliĭ mîngîĭerĭ;
Cumplite chinurĭ vin de-apururĭ ca nouri groşĭ purtaţĭ de
                                                                         [vint;
Departe 'n zare licărește un ideal măreţ şi sfint
Şi printre inimĭ ca de stîncă eĭ plîng al vieţeĭ lor amar,
Sdrobiţĭ căzînd din piatră 'n piatră, îşĭ pĭerd durerea în
                                                                      [zadar ;
Râzleaţa floare-a bucurieĭ arar surîde tuturor...
Lumină 'n gînd, în inimĭî jale, adîncă noapte 'n urma lor...