Pribeagul

Pribeagul de Ștefan Octavian Iosif

E noapte ; la micuța casă
Fereastra licăre-n lumină...
Vezi fețe vesele la masă:
Ei povestesc glumind și-nchină.

Tu, singur, te strecori prin ceață
Și-arunci privirea cu sfială :
Te-apucă dor de-o altă viață,
De liniște patriarhală...

În vis, te-apropii de fereastră,
Și numa-n vis le tulburi pragul :
„Primiți, primiți la vatra voastră
Să hodinească și pribeagul...”