Răului ––

 

În cristalul tău luminos și clar,
Apă vagabondă și leneșe, iată,
E stema de fulger a podoabei ce-n dar
Iți dă cu inima neferecată,
A lui Alberto șăgalnică fată;

Îți tremură unda mai tare când ea
Privește imaginea-i geamănă —
Atuncea înzăuatul râu
Cu drăguțul ei seamănă;
În inima ei, ca într-un val,
Chipul lui adânc stă ascuns —
Inima ei care tremură razelor
Ochilor lui care au pătruns.

1829.