Regele din Thule
de Johann Wolfgang von Goethe
Traducere de Ștefan Octavian Iosif

Publicată prima oară în Lumina literară, 17 martie 1913


Era în Thule, departe,
Un rege lăudat
Și căruia, iubita, la moarte,
O cupă de aur i-a dat.

El bea din ea la ospețe,
Ținea nespus la ea,
Și ochii-i mureau de tristețe
De cîte ori o sorbea.

Și cînd a fost să moară,
Urmașilor lăsă
Orașele toate din țară,
Dar cupa o păstră.

Acolo, pe țărmul mării,
În sala din vechiul castel,
Cu toți fruntașii țării
La masă șade el.

Bătrînul crai se scoală,
Închină înc-o dat'
Și-azvîrle cupa goală
În valul înspumat.

Cu ochii stinși sub pleoape,
O vede cum căzu
Luată-ncet de ape,
Și-n veci nu mai bău !