Rugăciune (Iosif)

 

Doamne, către tine-ndrept
Astăzi ruga mea umilă !
Iartă celuia nedrept :
De la tronul tău aștept
Cel din urmă semn de milă...

Ca un demon cad învins,
Fulgerat de suferință.
În genunchi, cu graiul stins
Și cu sufletul cuprins
De obidă și căință ;

Dornic brațele-mi întind
Către cerurile tale :
Valurile mă cuprind,
Inima mi-o simt murind
De nețărmuita jale ;

Și pre tine te mai chem :
Doamne, tu ești sfînt și mare !
Mîntuie-mă de blestem...
Către tine plîng și gem :
           Îndurare !