Saṃsāra

 

Între două rodii, femeia arzândă
râde și trupul alb dansează și se zbate –
patima-i vibrează flămândă –
și i se scurg în somn gânduri vinovate.

 
O mare de neguri ce aspru veșmânt,
vei ieși mai pură din nehotare?
Doar pescărușii țipă agonizând
legănați de vânturile din ape și sare .

 
Te voi regăsi dincolo de noapte și de noi
pe pajiștea luminii fără anotimpuri…
Apoi, amnezici, neputincioși și goi
vom reveni în valurile lumii cu alte chipuri.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.