Sfârșit de septembrie

Sfârșit de septembrie de Sándor Petőfi

Publicată în revista Luceafărul nr. 16-18 / 15 septembrie 1903, pag. 278.
Traducere de Octavian Goga
Titlul original: Szeptember végén

Sunt flori astăzi pe lunca-n verdeață,
La geam își bat frunza azi plopii cărunți,
Dar uite se-apropie lumea de gheață,
Se-arată zăpada pe vârfuri de munți.
În pieptul meu tânăr e azi primăvară
Și-n inima-mi arde văpaie acuma,
Dar fire cărunte încep să răsară
Pe pletele-mi negre ivește-se bruma.

Se scutură floarea, viața se duce...
La brațul meu vino, frumoaso, degrabă,
Îți rezemi azi capul la sânul meu dulce
Și poate că mâine mi-i plânge la groapă.
-- O spune-mi veni-vei cu lacrimi să nărui,
Sicriul ce-atuncea mă smulge din lume,
Iubirea ta altui pute-vei să dărui,
Să schimbi cu un altul uitatul meu nume?...

Frumoaso, tu vălul cernit de- arunci,
Ca steag trist de jale mi-l leagă de cruce,
Din groapa adâncă veni-voi atunci,
În miezul de noapte cu mine l-oi duce,
Să usc pentru tine la lacrimi amare,
Ce grabnic uitatu-mi-ai moaștele reci,
Și rana să-i leg eu inimii care,
Și-acolo iubi-va, iubirea de veci!