Sonet – Științei
| Sonet – Științei[1] de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian |
| Poemele lui Edgar Poe, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1938 |
Știință! ce vechilor vrâste le ești fiică dreaptă
.Și toate le schimbi cu bagheta ochilor tăi scrutători!
DE ce din pieptul poetului smulgi o pradă nedreaptă,
Vultur, ale cărui aripi atârnă greu când zbori?
Cum să te vadă-înțeleaptă? cum să-ți consacre-ardori?
Când n-ai voit să-l lași, în zboruri neîmblânzite,
Prin pietrele scumpe-ale cerului să caute comori,
Deși sui la ele cu aripi nestrunite?
N-ai smuls tu pe Diana din carul ei de foc?
Și din păduri Driadele nu tu le-ai urgisit
Să-și caute scăpare-n vreo stea mai cu noroc?
Naiadele din valuri nu tot tu le-ai răpit
Și piticii din iarbă și pe mine, nu oare,
Visului meu de vară sub tamarinzi în floare?
- 1829.
- ↑ Motive personale — unele dintre ele cu privire la păcatul plagiatului și altele la data primelor poeme ale lui Tennyson — m-au determinat, după câteva ezitări, să republic această crudă compunere a celei mai precoce copilării. E tipărită vorbă cu vorbă — fără vreo alterare a versiunii originale — a cărei dată eprea depărtată pentru ca să nu fiu pe drept iertat.
- E. A. P. (1845)