Spiritele morților

Spiritele morților de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian

Poemele lui Edgar Poe, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1938

Sufletul tău se va trezi singur și frânt
În negrele gânduri ale pietrei de mormânt —
Nimeni, în toată mulțimea, să cuteze
Tainica-ți oră să cerceteze.
Așteaptă în marea singurătate
Ce nu e uitare — fiindcă apoi
Spiritele morților ce stăteau aplecate
Din viață asupră-ți, se strâng în convoi
Aproape de tine — și puterea lor
Te învelește ca într-un nor.
Noaptea — deși clară — se va mohorî —
Și ochi de stele nu vor coborî
Din turnurile de sus ale domnitorilor
Cu lumina ce dă Speranță muritorilor —
Și-atunci, fără raze, roșiile-orbite,
Vor părea oboselii tale sfârșite
Ca o — lepră, — ca o — ardere vie,
Ce ar vrea să te roadă și în veșnicie.
Sunt acum gânduri ce nu vei mai goni —
Sunt năluci care-n veci — nu s-or mai risipi —
De sufletul tău ele nu vor mai trece —
Ușor — ca rouă de pe iarba rece.
Răsufletul Domnului — briza — e lină —
Și ceața aceea de pe colină
Ca o umbră — ca o pânză — încă nesfâșiată
De crengile arborilor stă aninată,
Ca un simbol al barierelor
Și un mister al misterelor!

1827.