Spitalul amorului (1852)/1/De doă-ori vederea-ți
De doă-ori vederea-ți
Cu farmec însoțită
Săgeți otrăvitoare
în pieptu-mi ai înfipt,
Când Inima-mi cea slabă
Cu groază fu rănită
Și pacea vieții mele
De mine a fugit.
Atuncea eu, a dragă,
Ființa-ți înzeită
Iubeam, eram ferice
În orbul meu amor,
Credeam că, ca un înger
Din ceruri ești ivită
Să vindeci a mea rană
Să nu mă lași să mor.
Așa cu tinerețea
Iubii a ta ființă
Și ți-arătai durerea
De care pătimesc,
Cerui a ta iubire,
Cerui a ta credință,
Și așa împreună
Cu drag să viețuiesc.
Atuncea tu a dragă!
Mi-aduc acum aminte,
Cu îmi jurai credință,
Spuind că mă iubești,
Ș-în veci într-o unire
Cu Dragoste ferbinte
A mea viață, dragă,
Tu vreai s-o norocești.
Din ast minut prea dulce,
din fermec, din vorbire
Simțind c-a mea viață
Cu lanțuri s-a legat,
Delirul tinereții
Ș-aflase liniștirea
Și inimile noastre
În neci s-a-mpreunat.
Dar vai! în scurtă vreme
Peri a ta credință,
Zvură ș-a mea ferice
Atât ce m-a-ncântat,
în care ca pe Angel
Slăveam a ta ființă,
Și văz cu întristare
Că nu mai ești a mea. șcl.