Spitalul amorului (1852)/1/Rămâi sănătoasă
«Rămâi sănătoasă!»
Mi-a zis, și s-a dus
Pieptul mă apasă,
pacea mi s-a repus.
Am pierdut verere
Lacrămile-mi tac,
Și simțirea-mi piere,
Ce o să mă mai fac!
Fruntea n-o poci ține,
Capul îmi e greu,
Sinul de suspine
Îmi arde mereu.
Căci n-am zioă bună!...
Bunul m-a lăsat;
Parcă sunt nebună;
Doamne! ce păcat!
Mintea o să-mi fugă,
Unde sunt nu știu;
Sunt ghiață în rugă,
Și arz în foc viu.
Aveam și credință
Când eram cu el;
Nu știu d-am ființă
Cănd sunt fără el.
Cât eram de bine!
Steaoa-mi strălucea
Când era cu mine
Toate-mi surâdea
Mi-era dulce masa,
Căci cu el ședeam
Îmi plăcea lumina,
Că-l puteam vedea;
Îmi plăcea grădina
Că-n ea mă-ntălnea.
Noaptea răcoroasă
Ardeam s-o aștept;
Luna amoroasă
Mi-l vedea pe piept.
Fericiri nespuse
Speram pre pământ;
De când el se dusese
Lumea mi-e mormânt.
Ah! vino o dată!
Vino scumpul meu!
Să am lumea toată,
Să am Dumnezeu.
Fața ta blondină
S-o poci contămpla,
Tu a mea lumină
Și eu umbra ta.